Cine s-ar fi gândit în urmă cu aproximativ o jumatate de secol că o tânără bucovineancă cu stare bună în satul natal din județul Suceava, cu tatăl președinte de Cooperație, şcolită pentru a fi primar în satul natal, fiind șef de fermă, se va gândi într-o zi să vină tocmai în județul Arad și să o ia de la început lăsând în urmă părinți, frați, o casă frumoasă și să plece în celălalt colț de țară și nu tocmai singură, ci cu trei copilași ca trei bujori după ea, urmându-și bărbatul. Este o poveste de viață fascinantă, dar în același timp cât se poate de reală, pentru că povestea vieții doamnei Maria sau Marițuca Aiftincăi, din Vladimirescu așa cum o alintăm și o respectăm noi cei care îi suntem aproape, este cât se poate de reală, cu greutăți și cu bucurii, cu multe împliniri și zvâcniri în viață așa cum fiecare dintre noi avem.

O pasiune pentru frumos

Însă dincolo de aceste trăiri și viața dânsei se ascunde o pasiune incomensurabilă pentru frumos, pentru autentic, pentru tradiția și portul popular românesc, o pasiune care s-a dezvoltat de-a lungul vieții dânsei, cu fiecare costum popular achiziționat. Ambiția, perseverența și reușitele Mariai Aiftincăi se văd acum din plin prin tot ceea ce a creat dânsa de-a lungul unei vieți în care s-a împărțit între familie, servici și pasiunea dumneaei pentru frumos. Se spune că cine are înclinații spre a creea frumosul are și un suflet la fel de frumos, iar Maria Aiftincăi este un suflet deosebit de frumos. De aceea nu pot să trec peste faptul că sufletul doamnei Maria Aiftincăi de multe ori s-a bucurat, dăruind câte un costum popular celor care au apreciat din suflet aceste minunății.

Pe doamna Marițuca nu poți să nu o îndrăgești, pentru că este deosebită, iar atunci când vorbește de tradiție, folclor și costumele populare ai sta zile întregi să o asculți. În fiecare cuvânt se simte acea pasiune pentru frumos, vorbind cu atâta drag încât ascultând-o te face să o îndrăgești dar în același timp să îndrăgești portul și costumul popular. A fost o luptă acerbă de-a lungul vieții pentru fiecare costum popular achiziționat, dar astăzi Muzeul „Marițuca Aiftincăi” are un număr impresionant de costume populare care a trecut de 1200 exemplare adunate din aproape toate colțurile țării, însă ce este mai interesant, e faptul că Maria Aiftincăi știe povestea fiecărui costum popular în parte. Fiecare costum popular din muzeu a trecut prin mâinile dânsei, pe unele doar le-a spălat, iar pe altele le-a recondiționat dar acum se poate mândri cu o colecție demnă de invidiat. Câte muzee etnografice din țară se pot mândri cu mai bine de 1200 costume populare? E greu numai să le întrețină, pentru că fiecare costum popular trebuie luat și verificat din când în când să nu se deterioreze. Dar Maria Aiftincăi nu este doar pasionată de portul popular. Dânsa este și rapsod popular, scrie poezii și de asemenea a scris și cărți referitoare la arta populară, dânsa trăiește prin arta populară am putea spune, de aceea întotdeauna când cineva intră în muzeul simte dacă acel om are o pasiune pentru frumos sau vrea doar să vadă colecția dânsei.

Cu nostalgie despre satul natal

Am întrebat-o aşadar dacă nu regretă faptul că a lăsat în urmă părinții și frumoasa Bucovină. Fața i s-a schimbat brusc și am văzut acea nostalgie pe care fiecare dintre noi o simțim atunci când ne amintim de satul natal. „Îmi pare rău într-un fel, dar am venit aici pentru copii, să le asigur un viitor mai bun. Nu știu dacă acolo aș fi putut realiza un asemenea muzeu, deși am plecat de acolo cu... 200 costume populare, iar de atunci am mai adunat peste 1000 de bucăți, însă sufletul meu se întoarce mereu acolo în Bucovina mea dragă. Am discutat cu actualul primar de acolo și mi-a promis că va rezolva problema unei încăperi unde voi deschide un mic muzeu. Îmi doresc să las o amintire frumoasă și în satul meu natal. Am şi în Germania un astfel de muzeu, mai mic, unde merg mulți români să-și stâmpere dorul de casă și de cei dragi, de România. Vreau să las ceva frumos în urma mea, pentru că îmi doresc din suflet să nu piară tradiția noastră românească. Am pus în aceste costume multă dragoste și suflet, sunt o carte de vizită pentru noi ca neam și îmi doresc ca tinerele fete să poarte cu drag acest costum popular românesc! Am fost peste tot în Europa, dar nicăieri nu am văzut tradiții frumoase ca la români. Pentru mine aceste lucruri au o valoare imensă, o valoare sentimentală în primul rând și de multe ori, atunci când sunt necăjită cobor jos în muzeu și mai aranjez câte una, alta și mă liniștesc”, suţine Maria Aiftincăi. Am mai întrebat-o ce și-ar mai dori pentru muzeul dânsei ? Mi-a răspuns că și-ar dori mult o încăpere mai mare cu o temperatură potrivită pentru costume, deoarece mare parte dintre exponate sunt în muzeul amenajat în pivnița casei, care este desul de mică pentru numărul mare de piese pe care le deține. „Am costume de Banat, am costume de Maramureș, Bucovina, Bistrița, nemțești, sârbești, din Oltenia, din toate zonele țării, mai puțin din Dobrogea și nu aș putea spune că am o preferință pentru o anumită zonă, fiindcă toate sunt frumoase și unice în felul lor. Am fost invitată la televiziunile naționale de la București, la diferite simpozioane organizate în țara și în afara țării, unde am prezentat nu numai portul popular ci și tradițiile și obiceiurile de la noi. Am fost plecată de multe ori la diferite evenimente culturale și am dus cu mine și războiul de țesut, să prezint modul cum se țesea în război și vă spun că am avut numai aprecieri de peste tot. De multe ori vedeam oameni cu lacrimi de bucurie în ochi, amintindu-și de vremurile copilăriei lor. Poporul nostru, tradițiile noastre românești, sunt un izvor nesecat de frumusețe. Uitați-vă numai la un costum popular și veți vedea câtă frumusețe poate fi adunată și pusă cu atâta înțelepciune cu un ac și o ață. Modele florale sau geometrice deosebit de frumos aranjate astfel încât atrag ochiul și sufletul deopotrivă. Toate sunt lucrate manual, fiind de o frumusețe rară, pentru că au fost femei pricepute care au pus suflet în crearea unui costum popular, în creearea unei bundițe, a unui cergi, ori a unei cingători. Fără pasiune și dragoste de frumos nu se poate realiza ceva atât de autentic și de perfect. Astăzi din păcate sunt tot mai puține acele femei care mai țes în război, care mai știu să coase aceste minunății, de aceea trebuie să fim cu grijă de ceea ce avem, ca să putem lăsa în urma noastră măcar o picătură din frumusețea tradiției, a obiceiurilor și a portului popular autentic românesc”, ne-a mai spus gazda nostră.

P.S. Doamna Marițuca, cineva vă poartă cu mult drag în suflet, pentru darul primit și vă dorește din suflet „Sărbători fericite alături de cei dragi!”

Sărbători binecuvântate și fericite vă dorim și noi, redacția Arq.