-6°C
În amintirea unui prieten drag, părintele Pavel Vesa
Moartea – singura certitudine a vieţii omului. Vine când nu te aştepţi şi duce cu sine pe cine nu te aştepţi. Nimeni nu o doreşte în preajma lui, dar Dumnezeu a hotărât altfel.
Acum șapte ani, în zorii zilei de 26 decembrie 2013, moartea şi-a făcut apariţia şi a dus dintre noi un om deosebit, „un om între oameni, un preot între preoţi, un istoric printre istorici”, cum a fost adesea caracterizat preotul Pavel Vesa, doctor în istorie.
Iată, parcă trăim un vis urât de şapte ani încoace, un vis în care nu mai este alături de noi un prieten drag, pe care sunt convinsă că toţi cititorii acestor rânduri îl cunosc. Deşi gramatica şi realitatea ne impune, nu îndrăznesc şi poate nici nu doresc să folosesc timpul trecut şi să spun Pavel Vesa „a fost” …, ci Pavel Vesa „ESTE”…
Părintele Pavel Vesa a dus o viaţă destul de zbuciumată, cu o boală cruntă, care l-a făcut să meargă prea devreme să slujească alături de îngeri la Altarele Cereşti.
Iubirea de Dumnezeu l-a determinat să devină preot. Iubirea de neam şi ţară l-au determinat să studieze istoria, în special istoria bisericească, ajungând doctor în ştiinţa lui Clio. Strădaniile Sfinţiei Sale din domeniul cercetării istorice au adus roade prin comunicările prezentate la sute de simpozioane la care a fost invitat, prin sute de articole şi studii publicate în volume colective sau reviste de specialitate, precum şi în 27 de volume de autor, din care 22 publicate în timpul vieţii.
Pentru mine personal, dar şi pentru alţi tineri care au pornit pe drumul studierii istoriei sau teologiei, preotul Pavel Vesa este un adevărat părinte şi consider că este o datorie permanentă să încercăm să îi continuăm munca începută. Ne-a îndrumat, a stat alături de noi până ne-au crescut aripi, ne-a învăţat tainele „zborului” printre cărţi, ziare şi documente de arhive sau printre cântările liturgice atât de frumoase şi înălţătoare. Apoi a plecat de lângă noi, lăsându-ne să zburăm singuri, fiind sigur că nu îl vom dezamăgi. Astfel, discipolii părintelui Pavel Vesa, printre care îndrăznesc să afirm că mă număr şi eu, prin modestele noastre eforturi, încercăm să îi călcăm pe urme.
L-am întâlnit pentru prima dată pe preotul Pavel Vesa în sala de lectură a Arhivelor Statului din Arad, dânsul studiind în vederea realizării tezei de doctorat, iar eu, cam necunoscătoare într-adevăr în tainele cercetării de specialitate, la îndrumarea unui profesor din Timişoara, m-am interesat de existenţa unor fonduri de arhivă inedite pentru a-mi servi în elaborarea viitoarei teze de doctorat. Totul se întâmpla în toamna anului 2001. A urmat un mic interogatoriu, părintele întrebându-mă despre interesele mele în domeniul cercetării istoriei. Probabil i-a plăcut faptul că pentru lucrarea de diplomă, am realizat o monografie de parohie, iar pentru teza de disertaţie, am ales ca temă istoria şcolii confesionale din Nădlac, deoarece mi-a sugerat să mă aplec spre istoria bisericească, domeniu de interes în prezent, mai ales după schimbarea viziunii politicii culturale de după 1989. În noiembrie 2004, l-am căutat din nou, de data aceasta la bisericuţa la care slujea, în incinta Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Arad. Am rămas impresionată de frumuseţea slujbei, de măreţia preotului, de atmosfera înălţătoare din vechiul locaş de cult. De atunci mi-am făcut un obicei, rămas statornicit până astăzi: ca de fiecare dată când sunt în Arad, iar timpul şi obligaţiile zilnice îmi permit, să nu lipsesc de la nicio slujbă religioasă de la biserica de lemn „Cuvioasa Parascheva” din incinta Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Arad.
Îmi aduc aminte că veneam să mă consult adesea cu părintele Pavel Vesa în privinţa materialelor pe care doream să le public. Într-o zi i-am dat un material de vreo 10 pagini. L-a citit cu răbdare şi aproape la fiecare pagină mi-a zis: „Aici nu este bine cum ai scris” sau „Aici nu îmi place”, iar când a ajuns la ultimele rânduri mi-a spus: „Îmi place. Publică-l aşa, fără modificări”. Iar acum doresc să îi mulţumesc pentru sfaturile pe care mi le-a dat, chiar dacă nu întotdeauna le-am şi urmat întru totul.
Ştiu că pe unii i-a deranjat în trecut şi îi deranjează şi astăzi faptul că iarăşi aduc în discuţie măreţia omului, a preotului şi a istoricului Pavel Vesa. Dar, cel puţin pentru mine, rămâne un prieten drag, un adevărat mentor, pe care nu pot să îl dau uitării.
Prof. Dr. Gabriela Adina Marco
Fotografia principală: adevarul.ro
Zilele comunei Şicula (ediția I) 
Comemorarea eroilor căzuți la Miniș în septembrie 1944 
GHIOROC - Închiderea Festivalului Ghioroc Summer Fest 
Sărbătoarea plăcintelor întinse la Căsoaia 
Tradiții și Obiceiuri Codrenești la Hășmaș 
Zilele localității Cil și Paradă Retromilitară cu ieșire în Valea Rădești 
Praznicul de Pită Nouă de la Pecica, un eveniment deosebit 
Beliu - Praznicul de pită nouă la ediția cu numărul 47 
Ruga de Sfântul Ilie de la Păiușeni 
Întâlnirea Codrenilor în satul de vacanță Groșeni 
15 august - Hramul Bisericii Ortodoxe Măderat 
Zilele comunei Vinga, un eveniment de excepție cu artiști consacrați 