Vremea Romania, Arad -6°C

Stiri Arad

Primim spre publicare: Teatrul Ioan Slavici din Arad în Dortmund - Dragoste... pentru ură

Primim spre publicare: Teatrul Ioan Slavici din Arad în Dortmund - Dragoste... pentru ură
Comentează 0

Vă transmit alăturat un material privitor la Seara Culturală Românească de la Dortmund, din 20 septembrie 2019, cu rugămintea publicării acestuia. Pentru informaţii suplimentare vă stau cu plăcere la dispoziţie.

Dinu Braunstein

 

Din dragoste pentru….. ură

Cu mare bucurie am aşteptat Seara Culturală Românească de la Dortmund, din 20 septembrie 2019, eveniment devenit în ultimii ani tradiţional. Cu mare curiozitate am aşteptat să-i revăd pe actorii Teatrului clasic „Ioan Slavici” din Arad, care în toate apariţiile lor au cucerit publicul, meritând cu prisosinţă atât aplauzele cât şi respectul spectatorilor de limbă română din capitala regiunii Westfalia. Anul acesta, atractivitatea spectacolului ar fi trebuit să fie sporită prin prezentarea unei lucrări clasice, de mare popularitate: tragicomedia „Take, Ianke şi Cadîr” de Victor Ion Popa, piesă ce pledează pentru înţelegere şi iubire între oameni de diverse religii şi culturi, tema fiind, mai ales în zilele noastre, de mare actualitate.

În afară de actorii teatrului, care prin talentul lor au reuşit să ofere multă calitate, reprezentaţia în sine, a condus, probabil datorită regizorilor, la desprinderea de ideea generoasă a autorului, situându-se - părere proprie -  în zona periculoasă a vecinătăţii cu ura de rasă, termenul fiind folosit aici cu multă îngăduinţă. Amestecul temei cu politica anilor de foarte tristă amintire ai nazismului prin interferenţe vocale zbierate ale conducătorilor fascisto – hitlerişti - stalinişti  de odinioară (din repulsie nu le scriu numele) ce asmuţeau la ură şi crime odioase, ascultate la radio de către evreul Ianke, dominând minute bune fondul sonor al spectacolului, la maximumul decibelilor, nu are nimic comun cu ceea ce şi-a dorit autorul pentru această piesă :  toleranţă, dragoste şi linişte sufletească. Finalul improvizat, voit rupt de original, nu s-a lăsat mai prejos: evrei ultra ortodocşi aruncă, la adăpostul întunericului, cu pietre in prăvălia coreligionarului lor moderat Ianke, îi fură  tăbliţa cu numele firmei,  dispărând apoi  în noapte. Creştinului Take şi musulmanului Cadîr… nu li se întâmplă nimic. Vai doamne, ce generozitate! Evreul rămâne (cel puţin in spectacolul de la Dortmund) veşnicul vinovat, ori ca presupus agresor, ori chiar ca doritor de echilibru şi linişte.

Cortina!

Unde este sfârşitul învăluit în iubire propus de autor, în care tinerii în secret căsătoriţi, fără prejudecăţi, doresc să facă din copilul lor pur şi simplu UN OM,  în ciuda tuturor reticenţelor altora? Ce mesaj au primit tinerii spectatori care au vizionat pentru prima dată această piesă? Cum oare s-ar fi comportat autorul Victor Ion Popa, dacă ar fi fost prezent în sală? Răspundeţi, domnilor regizori, pentru că dacă nu o faceţi, jigniţi dramaturgia românească de bun simţ, care  în ciuda libertăţii cuvântului şi a opiniei, nu poate fi transformată la voia întâmplării din cultură în instrument politic cu nuanţe vădit rasiste.

 

Dinu Braunstein

referent pentru cultură şi relaţii publice

 Asociaţia Saşilor Transilvăneni

din Regiunea Dortmund

  Dortmund 24.09.2019  

 

Articole asemanatoare


Scrie un comentariu

trimite