Despre sexul femeii - Centru al Universului
”Căci acelorași mijloace
Se supun câte există ...”
(Eminescu)
Dacă, după concepția lui Ptolemeu, Planeta Pământ era centrul Lumii și în jurul ei se învârterau pe traiectorii precise toate celelalte corpuri cerești, dacă, după revoluția cosmologică a lui Copernic Soarele devenea centrul Sistemului Solar, iar Terra era expediată undeva pe locul trei în hora celorlalte planete, ce gravitau supuse în jurul lui Helios, iată că, după încă 500 de ani a venit Ioan Kett Groza și, cu argumente irefutabile, de țin, desigur, de categoria esteticului, demonstrează într-o pictură expusă la vernisajul din acest weekend de la Galeria arădeană DELTA, că în jurul sexului femeii se învârte întreg Universul.
Priviți cu atenție tabloul situat în stânga și veți vedea Femeia Arhetipală, cea care își contemplă admirativ propriul sex, conștientă de forța de fascinație pe care îl (o) emană, polarizând în jurul ei toate galalxiile Universului, precum o hipnotică BLACKHOLE. Este Zeița Primordială, cea care dă viață lumii fenomenelor, Șarpele Sacru OUROBORUS, care se regenerează devorându-se pe sine însuși.
Sunt sigur că Sigmund Freud, de acolo din lumea lui imaginală, jubilează că i se confirmă încă odată teoria, iar Salvador Dali strigă încântat OLE! salutându-l cu patos catalan pe colegul Kett Groza.
Sigur că pudibonzii vor strâmba din nas iar pocăiții vor bârfi pe la colțuri, dar artistul arădean a avut curajul să pună degetul pe ... rană și să ne arate exact așa cum suntem centrați psihologic. Căci Dumnezeu, prin Mama Natură, așa duce acum înainte biologic viața. Iar dacă, într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat, în înțelepciunea Sa, Programatorul Suprem va găsi de cuviință să ne transfere sufletele pe hard disk-uri, cu siguranță că va reseta și legile perpetuării. Deocamdată, dacă încercăm să ne înăbușim instinctele, ne vom trezi în coșmarul descris în tabloul din spatele domnișoarei Valentina, unde bântuitul pictor Cristian Buzneanu ne prezintă o scurtă secvență din anotimpul ce l-a petrecut în infern.
În rest, vă lansez invitația de a vizita proaspătul vernisat ”Salon anual al Artelor Vizuale” de la Galeria DELTA și a zăbovi acolo cât mai mult cu putință, căci artiștii plastici arădeni v-au pregătit și alte surprize. Și mi-aș permite să vă sugerez ca, la intare, acolo unde vă puneți umbrelele ude de ploaie, să vă lăsați și prejudecățile și să îl luați ca și ghid pe Mihai Eminescu:
”Căci aceloraşi mijloace
Se supun câte există,
Şi de mii de ani încoace
Lumea-i veselă şi tristă;
Alte măşti, aceeaşi piesă,
Alte guri, aceeaşi gamă,
Amăgit atât de-adese
Nu spera şi nu ai teamă.
Nu spera când vezi mişeii
La izbândă făcând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
Între dânşii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăş:
Ce e val, ca valul trece.”
Vasile de Zărand