Descoperire epocală în legătură cu originea langoșului

editat de ARQ • 24 Sep 2022 • 2 Comentarii

Când săptămânile trecute presa a relatat despre minunata descoperire a unor manuscrise medievale într-un pod al bisericii evanghelice din Mediaș nimeni nu se aștepta ca unul din aceste prețioase documente să arunce o noua lumină asupra originii îndrăgitului Langoș.

Cercetătorii Bibliotecii Batthyaneum din Alba Iulia au rămas surprinși de un scurt manuscris "in folio" care relatează incredibila poveste a bucătarului Zurman Von Lagosh din Iratoș, frumosul sat aflat în apropierea Aradului. Iată că alături de inventatorul Pitei de Pecica, adevărată ambasadoare a zonei și reper național în industria panificației, inventatorul unui alt produs de excelenta își află obîrșia în orbita orașului nostru.

Se pare că originea acestui aluat prăjit în ulei nu ar veni cum se credea de la denumirea "lang", cuvântul unguresc pentru flacără. Este legata de fapt de acest obscur bucătar din sec. XVIII cu origini in vecinătatea Aradului a cărui urmaș, Zoltan Von Langosh a readus rețeta strămoșului în capitala Ungariei și implicit a repus langoșul în circuitul european.

Dar să revenim la origini. Cel mai probabil în calitatea sa de ajutor de bucătar - la curtea regală a micuțului principat de Liechtenstein aflat între Elveția și Austria - a creat dintr-o pură întâmplare, menționată în manuscrisul de la Mediaș, o lipie prăjită în untură care peste secole avea să încânte papilele gustative ale atâtor gurmanzi.

Zurman von Langosh fusese însărcinat cu pregătirea tradiționalei Pfannkuchen Liechtensteiner. Din cauza elanului exuberant al tânărului Zurman care voia să își lase amprenta asupra tradiționalei clătite occidentale și a înlocuirii linguriței de zahar prevăzute de rețetă cu sare fină (dintr-o greșeală sau o alegere voluntară cine știe?), s-a născut prototipul modernului langoș. Succesul a fost copleșitor. Familia regală: domnitorul Johann I Josef dar mai ales tânarul prinț Alois al II de Liechtenstein, pe atunci copil, au fost cuceriți de noua rețetă.

Secretul impus de familia regală asupra rețetei conaționalului nostru, a făcut ca timp de două secole langoșul să nu fie cunoscut publicului larg. Abia mai târziu, în Ungaria, datorită lui Zoltan, recunoașterea internațională a langoșului și răspândirea lui rapida a făcut înconjorul lumii. Astfel în Cehia, Slovacia și Croația este cunoscut până astăzi sub denumirea de langoš. În Serbia în schimb se numește astăzi languš iar în Slovenia: Langaš. Polonezii îi zic langosz iar georgienii langoshadze. O variantă sud-americană se poate întâlnii în Peru și Bolivia.

Nu mare mi-a fost mirarea că în municipiul de pe Mureș am regăsit numeroase langoșerii.

Pretutindeni, din Aradul Noul până în Vlaicu, din Micălaca până în Grădiște, din Alfa până în Bujac, din Gai până în Pîrneava langoșul a devenit gustarea preferată a arădenilor.

Deși la prima vedere pare o alternativă rustică, parfumul istoriei ne conduce înspre palatul regal somptuos și flamboaiant al casei princiare de pe cursul superior al Rinului.

Robert Hag-Barkher