Vânătoarea la goană are un farmec aparte în inima și sufletul fiecărui vânător, este o vânătoare în care destoinicia, curajul și agerimea fiecăruia este pusă la încercare. Atunci când stai în ștand, nemișcat, ascultând doar glasul pădurii, cuprins de acea liniște pe care doar pădurea ți-o poate da, ești cufundat în gânduri de multe ori, fiind însă atent la fiecare adiere de vânt sau foșnet de frunze. Nimic nu se mișcă, iar timpul parcă s-a oprit în acel univers ruginiu, apoi ca dintr-o dată se aud de departe din culme coborând mistreții călcând frunzele, având senzația că se prăvălește un deal întreg și apare de nicăieri în bătaia armei un mistreț solitar sau turma într-o goană parcă nebună, venind spre tine sau în bătaia armei tale. Atunci e nevoie de stăpânire de sine și de bărbăție, e nevoie de calm și rapiditate, dar în aceleși timp e nevoie de pricepere.

Vânătoarea la mistreți este înainte de toate o luptă psihologică a vânătorului, o stăpânire de sine și mai ales o manifestare a bărbăției, pentru că implică și pericole în cazul unui foc plasat imprecis, rănind vânatul care la rândul său se va apăra, uneori atacând. La vânătoarea de mistreți însă, un farmec aparte îl au ,,ortacii câini” cei care aduc vânatul în bătaia armelor; câte un vier solitar, imens și trecut prin vitregiile pădurii ani de-a rândul, se bate cu câinii în desiș, oferindu-i astfel timp vânătorului să se apropie... încet, iar atunci când vierul se aruncă după câini, cu colții lui de argint precum spadele, iar aceștia se retrag din fața monstrului, doar atunci și numai atunci, calm și cu străpânire de sine, vânătorul apasă ușor trăgaciul armei, iar focul bine plasat va răpune sălbăticiunea, căzând fără puteri pe o parte, lăsând tribut naturii, propria-i ființă.

Atunci câinii se aruncă furioși asupra lui, trăgând cu dinții de blana ca o platoșă a mistrețului. Apoi te cuprinde acel fior al bucuriei pentru reușită și îți dai seama că transpirația, încordarea și emoțiile te-au năpădit fără să vrei. Doar atunci realizezi, vânătorule, că lupta s-a terminat, iar tu începi să te destinzi tremurând și obosit, însă amestecând în suflet tristețea unei vieți răpuse cu bucuria reușitei.

Peste pădure se așterne din nou liniștea, urmându-și propriul destin, iar vânătorii, gonașii și câinii, un întreg alai, coboară la vale trăgând mult râvnitul mistreț. Desigur că felicitările și apoi ,,adălmașul” curg de la sine, odată ajunși în sat, pentru că vânătoarea, așa cum este ea, adună  și ține laolaltă ,,ortacii”.

Una dintre cele mai mari și mai frumoase vânători din acest an s-a desfășurat duminică, 18 noiembrie 2018, pe fondul de vânătoare 36 Dumbrăvița (com.Bârzava), aparținând A.J.V.P.S. Arad.

Dis-de-dimineață, vânătorii și gonașii alături de câinii lor s-au adunat pe Valea Bavna, la Monoroștia pentru o vânătoare de  mistreți. Vânători, invitați și localnici într-un număr mare (60 de arme și 20 de gonași) au participat la instructajul obligatoriu organizat de șeful grupei, domnul Florinel Popa (,,Șeriful”), semnând autorizația înainte de începerea efectivă a vânătorii, după care toți au urmat potecile codrului spre ștanduri, organizatorii punând câte un vânător în locurile pe unde trece vânatul, apoi fiecare și-a încărcat arma calm, așteptând ca mistreții să intre în bătaia puștii, mânați de gonașii care au luat pădurea la ,,măturat”.

Timpul a trecut încet, având ocazia să admirăm măreția codrului, atenți la fiecare foșnet de frunze apoi când a venit turma de mistreți a răsunat pădurea de tunetul armelor, după care liniștea s-a așternut din nou peste pădure. Numai larma gonașilor s-a mai făcut auzită, ajungând în linia vânătorilor. Goana s-a sfârșit, urmând recuperarea vânatului căzut în focul armelor, iar gonașii au tras mistreții la vale, apoi la mașini.

S-au tras concluzii jos în vale, s-a retrăit fiecare episod al vânătorii, povestindu-se cu mult patos momentele când arma a slobozit plumbii asupra vânatului, iar câțiva dintre noi se încălzeau la un foc, rupând dintr-un coltuc de pâine. A fost o vânătoare frumoasă cu noi experiențe și momente pe care mulți dintre noi nu le vom uita.

Apoi urmează partea a doua, care de multe ori, care se lasă cu o petrecere așa cum numai vânătorii știu să facă, pentru că vânătoarea ține acei oameni aproape unul de altul, îi face tovarăși chiar și pe cei care nu se cunosc, căci toți sunt camarazi de arme, oameni care iubesc cărarea codrului, iubesc natura și pentru care contează cel mai mult nu partea cu împușcatul, cât acele trăiri în inima pădurii, care nu pot fi descrise de multe ori în cuvinte.

Atunci când ai o armă în mână, ești cel care iei și lași viață sălbăticiunilor, dar în aceleși timp ești responsabil și trebuie să gândești cu mintea, sufletul și cu toată ființa ta. De multe ori vânătorii sunt blamați de cei ce n-au văzut niciodată pădurea sau o sălbăticiune, de cei cărora mistrețul nu le-a distrus cultura și munca de-un an întreg, dar dincolo de acest fapt, vânătorul are un rol hotărâtor în reglarea ecosistemului, a faunei cinegetice, pentru că tot cu arma de vânătoare se face și selecția prin care se extrag exemplarele bolnave sau cu anomalii, lăsând în fondul de vânătoare exemplarele viguroase să se înmulțească, pentru că lupii nu mai sunt sanitarii pădurii fiind extrem de rari, datorită faptului că au fost exterminați în trecut. Tot vânătorii sunt aceia care în iernile grele cu ger și omăt aduc cu ranița în spate ori cu ajutorul căruței hrana complementară vânatului la hrănitorile amenajate tot de ei.

Tot duminică, după încheierea patidei de vânătoare, ortacii s-au adunat la Căminul Cultural din Bârzava la o petrecere vânătorească în compania interpreților de muzică populară bănățeană Petrică Miulescu Irimică, Ramona Miheț, Maria Bădescu și Florin Ionașcu din Lipova. Au fost și musafiri veniți din Timiș și Caraș Severin alături de cei din Arad, pentru că unul dintre vânători, respectiv domnul Ing. Lucian Suciu a împlinit frumoasa vârstă de 50 de ani, iar pe această cale îi urăm și noi, redacția ziarului online WWW.ARQ.RO Viață lungă și frumoasă, cu sănătate și numai împliniri alături de cei dragi, veselia să nu-i lipsească niciodată, iar sufletul să-i rămână la fel de frumos! Să aibă parte de mult vânat în cătarea armei și de vânătorii frumoase alături de ortaci de nădejde!

A fost o seară superbă, cu muzică bună și dans, o seară a vânătorilor, a invitaților, dar și a sărbătoritului, o seară în care fiecare s-a simțit bine.

Dincolo de acest moment de neuitat, trebuie spus că a fost o zi frumoasă, cu o vânătoare impecabil organizată și pe această cale le mulțumim organizatorilor și în special șefului de grupă Florinel Popa, sau ,,Șeriful”, așa cum îl știm noi, prietenii lui, pentru că s-a implicat foarte mult în reușita partidei de vânătoare, acolo, în frumoasa vale a Monoroștiei.