Vremea Romania, Arad -6°C

Stiri Arad

Vâlva Lacului Ghioroc

 Vâlva Lacului Ghioroc
Comentează 0
P(r)oza zilei: Vâlva Lacului Ghioroc
 
”Ich weiß nicht, was soll es bedeuten,

dass ich so traurig bin;

ein Märchen aus uralten Zeiten,  

das kommt mir nicht aus dem Sinn.”

”Nu știu ce vrea să însemne

tristețea din sufletul meu,

e o veche poveste, pesemne,

ce-mi stăruie-n minte mereu.”

(Heinrich HeineLoreley)

 

Poza alăturată a fost făcută pe malul Lacului Ghioroc în ANNO DOMINI 2011. Era într-o sâmbătă după amiază, dintr-o zi de vară caniculară și, redactor la proaspăt înființatul site www.arq.ro, stăteam pe terasa restaurantului unde îmi închiriasem o cameră, hotărât să petrec aici noaptea, pentru a acoperi cât mai bine evenimentele prilejuite de Zilele Ghiorocului.

Încercam, cu programul Zilelor … în față, să-mi planific cât mai eficient timpul, când m-am pomenit în raza vizuală cu o mână, cu unghii neverosimil de lungi și roșu stacojiu vopsite, care îmi oferea un baton de ciocolată și mă întreba provocator:

             -      Sunteți pregătit pentru experiențe neobișnuite, domnule?

-      Dar asta-i meseria mea, domnișoară, i-am răspuns zâmbind  tinerei care mă îmbia malițios.

Atunci fata a dat (pretins) solemn din cap, mi-a oferit ciocolata și s-a evaporat în căldura de afară, nu înainte de a-mi șopti ațâțător:

-      În acest caz ne-om întâlni mai spre seară!

După ce am întors batonul pe toate părțile, m-am hotărât să gust din el, căci mi-era clar că nu avea nici Dracu (Doamne, iartă-mă!)  vreun motiv să mă otrăvească. Era o ciocolată foarte amăruie și la mijloc părea umplută cu o pastă cu gust de mac și, când devorasem deja trei sferturi de baton, am dat peste un mic sul de hârtie cerată, pe care era scris Mery von B. și un număr de telefon.

M-am întins relaxat pe canapeaua terasei și am sunat la numărul de telefon respectiv, hotărât să intru amuzat în joc. Însă, parcă de undeva, de foaaaaaaarte departe, mi-a răspuns o voce neutră, precum cea a telefonistelor de pe vremea centralelor telefonice, când trebuia să aștepți răbdător ca o domnișoară cu număr de cod (”Alo, aici Urban 14 !”) să iți facă legătura. Vocea mi-a confirmat că am telefonat la Conacul Mocsony de Foen și că imediat voi putea conversa cu Fräulein contesă Mery von B. Și, într-adevăr, destul de repede am auzit în telefon râsul ironic al (domnișoarei) Fräulein Mery von B, care și-a exprimat satisfacția că am mâncat întreaga ciocolată și, mai ales, că m-am mai și decis să o sun.

Și, până la urmă mi-a promis că o să mă caute ea la Ghioroc în chiar seara respectivă și mă va însoți la o petrecere pe care cu siguranță nu o voi uita multă vreme.

Deci, de cum s-a lăsat seara, m-am și pomenit cu Fräulein Mery von B, îmbrăcată într-un grațios costum de secol XIX, însă nu m-au pus deloc pe gânduri veșmintele fetei, căci știan din Programul Zilelor Ghiorocului, că punctul senzațional al nopții de sâmbătă va fi un bal mascat, un soi de carnaval a cărui tradiție în zonă s-a păstrat de pe vremea Imperiului Austro – Ungar.

Și, ca spectatolul să fie complet, când am coborât de pe terasă, am obervat că, la cinci metri de noi, pe șosea, ne așteapta o trăsură neagră, decupată, de vară, cu vizitiul cu mănuși de piele, în frac și țilindru pe capra hinteului, cu biciul într-o mână și hățurile ce struneau doi armăsari albi și nerăbdători, în cealaltă.

La rândul meu, am plonjat bucuros în pielea personajului, luând-o grijuliu de braț și sprijinind-o pe Fräulein Mery von B. să urce scările hinteului și m-am așezat în dreapta fetei și parcă într-o clipită am și zburat până la gară.

Iar micuța gară a Ghiorocului era de-acum mult mai spațioasă și luminată și pavoazată feeric, cum nu mi-am dat seama să fi fost de câte ori am trecut cu mașina pe acolo. În fine …

După vreun sfert de ceas de așteptare, s-a auzit și un șuierat de locomotivă venind din direcția pustei Aradului și, imediat apoi, pufăind aburi din toate părțile și prin toate orificiile, a intrat învingătoare în gară o locomotive roșie ca sângele.

Apoi s-a deschis ușa unui vagon la fel de roșu și din el s-a dat jos Șeful de tren, un tip țeapăn, ce semăna uimitor de mult cu împăratul Franz Josef, cu perciunii lui până la gât și cu mustăți ca și ale mele și, ceremonios nevoie mare, ne-a poftit pe amândoi în vagonul cu blazon imperial, trăgându-i cu ochiul lui Fräulein Mery von B. și întrebând-o dacă, de astă dată, eu sunt MUSAFIRULFräulein ... a închis un moment ochii și a înclinat complice capul ornamentat cu pălăria ei impozantă.

Imediat trenul s-a pus în mișcare și, în pofida înserării de afară, mai reușeam să întrezăresc, de la geamul vagonului, ba apele Mureșului, ba dealurile și viile din zonă. Până la urmă ne-am trezit ca trenul a oprit in curtea unui Conac imens din Domeniul Căpâlnașului și, împreună cu însoțitoarea mea, am fost poftiți la bal.

Sala de dans era incredibil de spațioasă și de-a lungul ei lunecau grațios pe parchet două rânduri de dansatori, în vreme ce, pe margini, doamne și domni, în costume de epocă, discutau în șoaptă și își aruncau ocheade și surâsuri semnificative.

Când am întrebat-o dacă nu dansăm și noi, Fräulein ... mi-a explicat tacticos că eu sunt un MUSAFIR venit din altă lume și că, deci, nu am voie (și, de altfel, nici nu aș avea cum) să mă amestec în jocul lor și va trebui să mă mulțumesc cu privitul. Și chiar și acesta poate fi un privilegiu periculos. (...)

După o vreme am fost din nou conduși la tren și Șeful de vagon s-a arătat contrariat că părăsesc Conacul, însă Fräulein Mery von B. l-a lămurit că mă mai așteaptă încă treburi pe acasă și probabil că am moțăit în tren,  căci m-am trezit … zgâlțâit de barmanul restaurantului din Ghioroc, care mi-a explicat că, după ce am mâncat batonul de ciocolată, am adormit subit pe canapeaua terasei și preț de vreo două ore am sforăit ca doi armăsari în călduri și am  pufăit ca o locomotivă cu aburi. Iar acum ar cam fi timpul să mă duc si eu la culcare, căci închid și ei terasa.

 

Vasile de Zărand

 

P.S. La masa festivă de a doua zi, duminică, i-am povestit primarului Ghiorocului,  Corneliu Popi Morodancum am adormit eu buștean după ce am mâncat un baton de ciocolată, primit de la o necunoscută și i-am mai relatat și ce vis ciudat am avut apoi. Și atunci un consilier local mai în vârstă, care stătea lângă noi și a tras cu urechea, s-a băgat  în vorbă și ne-a spus că el a auzit de o veche întâmplare nefericită, petrecută pe vremea Imperiului Chezaro – Crăiesc, când unica fiică a grofului Mocsony de Foen și-ar fi pierdut viața înecându-se în apele Lacului Ghioroc și bietul grof de disperare și-ar fi tras un glonte în cap, iar soția, ca să mai uite tragedia, ar fi dat în patima opiumului (ce se extrage din mac!) și a jocurilor de noroc și toată averea familiei de pe Valea Mureșului ar fi tocat-o pe droguri și prin cazinourile de la Pesta și Viana.

Și, uneori, cică duhul tinerei se împielițează și rătăcește în chip de fată pe malurile Lacului Ghioroc, amestecându-se ca un MUSAFIR necunoscut printre  oameni. Și unora le mai joacă și câte un renghi.

Ca mie acuma, bunăoară!

Galerie foto (1)

Articole asemanatoare


Scrie un comentariu

trimite