Vremea Romania, Arad -6°C

Stiri Arad

Reacţia Cristinei Bălan, după ce a devăluit că gemenii ei au Sindrom Down: „Sunt persoane care mă acuză că…”

După ce Cristina Bălan a dezvăluit, ieri, că gemenii ei, Toma şi Matei, s-au născut cu Sindrom Down, sute de oameni au încurajat-o pe cântăreaţă, pe reţelele de socializare, dar au existat şi pesoane care au criticat-o dur pe artistă, pentru că nu a renunţat la sarcină atunci când a aflat rezultatele analizelor.

Reacţia Cristinei Bălan, după ce a devăluit că gemenii ei au Sindrom Down: „Sunt persoane care mă acuză că…”
Comentează 0

Criticată de mulţi că nu şi-ar fi făcut toate controalele în timpul sarcinii, pentru a vedea dacă gemenii ei sunt sănătoşi sau nu, Cristina Bălan a explicat, pe pagina ei de Facebok, cum au stat, de fapt, lucrurile. Totodată, ea i-a pus la punct pe care cred că ar fi trebuit să renunţe la sarcină, când a aflat că bebeluşii ei au Sindrom Down.

„Da, recunosc, am greșit. Sunt vinovată de non-ucidere din culpă. Alt termen mai aproape de ce vreau să exprim nu am găsit. Ah, și de tăinuire, complicitate, presupun. Greu de crezut, dar, în urma dezvăluirilor de ieri, sunt persoane care mă acuză că nu mi-am ucis pruncii, în pântec. Eu încă încerc să-mi înfășor mintea în jurul acestei atitudini și să înțeleg cum de au putut scoate asemenea inepții și, mai ales, de unde le-au scos.

Că din inimă sigur nu. Am eu o bănuială de unde, dar nu e momentul s-o exprim… Oricum, e adânc. Ok, nu suntem toți sentimentali, sensibili și empatici, dar, pentru numele Lui, cum reușește cineva să fie atât de cinic încât să vadă avortul terapeutic/medicinal ca pe o soluție pentru un copil „imperfect”?! (Pot pune link-uri cu oameni dizabilitați, care până și semințele le scuipă mai cu talent decât unul non-dizabilitat).

De unde putem ști ce destin măreț poate avea o persoană cu dizabilitate și câte suflete poate inspira prin exemplul personal? Cum poți judeca totul numai după niște standarde implementate în conștiința noastră ca niște microcipuri? Și, repet, cum poți ști că pruncul tău, născut tipic și sănătos, nu va avea o dizabilitate dobândită pe parcurs? Autism, accident, diabet, epilepsie… Ce ai face cu „defectul”? Atunci l-ai ucide?

Și dacă te arăți revoltat de această idee, spune-mi, te rog, diferența între a ucide un bebelus de 24s și unul de 52s (sau pune tu o cifră). E cam trist dacă dragostea ta față de o ființă e condiționată de „perfecțiune”. Nu, n-am să fiu ipocrită să spun că eu îmi doream copii cu SD, în defavoarea unora tipici (sau normali, cum le spui tu).

Dar știi de ce? Tocmai pentru că trăim acest separatism între tipici si speciali. Dacă ar fi după multe primate, cei speciali ar trebui sa stea cuminți și adunați în centrele lor, să nu mai lezeze sufletele sensibile ale celor care se uită la ei pe sub sprâncene, ca la niște curiozități.

Ieri am făcut un mare efort să-mi târăsc picioarele până în platoul acela, să vorbesc pentru atât de mulți copii speciali și, pe bune, acesta nu era un subiect de dezbatere. Nu poți să dezbați așa ceva.

Adică…ce răutate să te lase inima să spui despre acești copii??? Că ce? Că existența lor te incomodează? Oops, perfectiunea ființei tale e amenințată de defectele unor indivizi pe care nu-i înțelegi? Să nu-mi spui că te interesează viața lor, felul în care sunt îngrijiți sau ceea ce simt (căci da, ei simt, nu acolo sunt dizabilitați ei, ci tu).

Ce mi s-a reproșat? Că n-am făcut teste gen(etice). Niște minți luminate (cu led) au găsit soluția care putea să prevină această „nenorocire”, acest „blestem” (culese tot din popor, dar nu din orale, ci din virtuale). Noroc că sunt oameni care au scris, ca răspuns dat acestor luminați, că au făcut teste peste teste (cu rezultate bune) și după naștere, surpriză! Copilul avea SD sau altele.

Citește mai multe pe libertatea.ro
 

Galerie foto (1)


Scrie un comentariu

trimite