Legendarul GAZ 69, jeep-ul Sovietic

scris de Dorin Bodea • 22 Nov 2017 • 0 Comentarii

Dacă ar fi să luăm istoria acestui vehicul de teren ar trebui să ne întoarcem în anii celui de-al Doilea Război Mondial și să spunem câte ceva despre mașina care a stat la baza multor vehicule de teren fabricate mai târziu, după război, pentru că mulți producători de vehicule tot teren s-au inspirat după legendarul JEEP (WILLYS, BANTAM SAU FORD) American.

Ce înseamnă de fapt JEEP? În traducere liberă Jeep înseamnă un vehicul bun la toate, universal, pentru uz general dacă vreți. În anii celui de-al Doilea Război Mondial, americanii trimit ca ajutor de război aliaților sovietici printre alte mașini de luptă și transport și un număr de peste 50.000 de Jeep-uri.

Desigur, având experiența Jeep-ului din război, rușii își doreau o mașină de teren proprie și astfel copiază mașina americanilor, iar în anul 1943 se naște GAZ 67, o copie JEEP destul de rudimentară parcă „din topor”, dar care semăna izbitor de mult cu Jeep-ul american.

A fost produsă în orașul Gorki de pe Volga, de aici denumirea GAZ (Gorki Avtomobil Zavod, adică fabrica de automobile Gorki) pentru că aici exista o fabrică de tip ,,colos,, așa cum erau fabricile rusești și acolo se fabricau camioane de tonaj mic, marca GAZ.

Apoi imediat după ocuparea Germaniei naziste, în timp ce înainta frontul spre Berlin, rușii rechiziționau tot, astfel că transferă fabrici întregi din Germania ocupată în Rusia, atât pe calea ferată, cât și pe camioane.

Spuneau bunicii noștri că erau coloane nesfârșite de camioane militare Studebaker, conduse de adolescenți militari de 16-17 ani, (practic copii), încărcate cu strunguri, freze, raboteze, alte utilaje și agregate, care se îndreptau spre Rusia (prin România) făcând din când în când pauze pentru că acei copii șoferi adormeau cu capul pe volan de oboseală.

Astfel, rușii și-au modernizat industria cu aceste agregate și cu specialiști prizonieri de război germani care i-au învățat să lucreze cu acele agregate. Gaz 67 s-a produs din anul 1943 în plin război, până în anul 1953, în 92,843 de unități fiind fabricate după designul lui JEEP - Willys și Bantam.

Modelul Gaz 67 avea un motor tip Ford cu 4 cilindri ce dezvolta 50 CP, fiind cu tracțiune 4x4 și caroserie deschisă acoperită cu prelată. Din ianuarie 1944 apare varianta GAZ 67 B cu motorul de 54 CP și viteza max de 90 km/h care s-a produs până în 1953.

Începând cu anul 1953, intră în producție noul model de GAZ 69 cu un design modern și performanțe mărite, având un motor de 2112 cc, cutie cu trei trepte de viteză înainte și una înapoi, acoperit cu prelată la fel ca și GAZ 67.

Din 1954 însă, producția se mutase în orașul Ulianovsk, iar aici s-au produs sub numele de UAZ 69 până în anul 1972 în 634,286 de unități fără a suferi modificări majore, multe elemente fiind preluate de la autoturismul sovietic Pobeda M-20. Pentru exemplarele vândute la export, s-a mărit cilindreea motorului de la 2112 centimetri cubi, la 2432 centimetri cubi, astfel puterea motorului a crescut de la 55 CP la 65 CP.

Mașina a fost folosită peste tot, din Taigaua Siberiană până în stepele rusești, Asia și Europa (DDR, Cehia, Polonia, Ungaria, România, Yugoslavia, Bulgaria, etc.) fiind exportată foarte mult în țările blocului comunist, fiind foarte apreciată de armată, geologi, silvicultori, securitate, etc.

La noi în România primele trei vehicule Gaz 69 au sosit în vara anului 1954 pentru probe în vederea dotării armatei și a nomenclaturii comuniste cu astfel de vehicule.

La primele teste a participat însuși Ministrul Forțelor Armate de atunci Emil Bodnăraș, făcându-se cu ele imediat după debarcarea de pe tren o „excursie” prin munți. Primul lot mare de GAZ 69 A constând în 163 de unități au intrat în țară în anul următor, în 1955 pentru dotarea Armatei Române ca mașină de comandament, apoi au urmat alte loturi care au intrat în dotarea armatei.

Bineînțeles și securitatea era dotată cu astfel de mașini, iar GAZ-ul 69 era simbolul groazei pentru oamenii satelor în perioada colectivizării forțate deși mașina nu avea nici o vină . Multe exemplare au ajuns și la CAP-uri mai tîrziu prin anii 70, iar câteva au supraviețuit până la destrămarea cooperativelor agricole.

A fost însă o mașină foarte apreciată de șoferi pentru rezistența ei pe orice drum, fiind o excelentă mașină de teren. Și astăzi, șoferi de altă dată sau cei care au condus astfel de vehicul, privesc cu nostalgie și lacrimi în ochi un astfel de exemplar.

Gaz-ul 69 este mașina după care s-au inspirat românii atunci când au început proiectarea la Câmpulung-Muscel a lui IMS-57 și IMS-59, iar mai târziu a legendarului ARO M-461 care a fost mult perfecționat, depășind performanțele lui GAZ, însă GAZ-ul-69 va rămâne în istoria automobilelor de teren un simbol al rezistenței și longevității în condiții dure de exploatare, făcând față oricărei provocări TOT TEREN.