-6°C
De ce scriu femeile... Conferința Națională „Ioan Slavici (1848-1925) - 100 de ani de moștenire literară, jurnalistică și culturală”
Castelul Bohus din Șiria, reprezentând un vechi conac neoclasic de câmpie, atestat în 1838 (azi adăpostind Muzeul Memorial Ioan Slavici și Emil Monția), a găzduit, recent, evenimentul împlinirii a 100 de ani de la trecerea scriitorului arădean în eternitate. Lucrările conferinței s-au desfășurat atât în plen, cât și pe secțiuni.
Salutul de Bun venit participanților și declararea deschisă a lucrărilor au fost rostite de conf. univ. dr. Sorin Bulboacă (manager Complexul Muzeal Arad), iar cuvântul din partea oficialilor locali a fost rostit de Marcel Priescu,profesor: Aici, la întâlnirea muntelui cu șesul, participăm la un pelerinaj de suflet și intelectual, prilejuit de Anul comemorativ 2025 (60 de ani de la petrecerea din viață a lui Emil Monția și 100 de ani de când își doarme somnul de veci, cel care s -a născut la Șiria, Ioan Slavici).
Participanții la eveniment au fost reprezentanți ai celor două universități arădene (Universitatea de Vest Vasile Goldiș Arad, Universitatea Aurel Vlaicu Arad), Uniunea Ziariştilor Profesionişti - Filiala Ioan Slavici Arad, Societatea de Științe Istorice din România - Filiala Arad, Asociația Astra arădeană 1863, Complexul Muzeal Arad, Biblioteca Judeţeană Arad ș.a).
Au rostit alocuțiuni în plen: dr. Doru Sinaci-Strategia geopolitică a românilor la sfârșitul secolului al XIX-lea, în viziunea lui Ioan Slavici; Marcel Priescu-Slavici și lumea satului natal; Maria Slavici (descendentă, fiica lui Teodor și Maria Slavici, cu același grad de înrudire ca și cu Titus Slavici din Timișoara).
Asistența a fost formată din iubitori de literatură istorie și ceecetare literară din Arad, Șiria sau împrejurimi (moderator fiind dr. Doru Sinaci).
În ceea ce privește desfășurarea pe secțiuni, eseurile și lucrările de cercetare au scos în evidență, în primul rând, activitatea de gazetar și jurnalist a scriitorului comemorat, ca un recurs în opera lui Slavici, scriitor complex. Astfel, au fost făcute referiri la contribuția publicistică a acestuia la Tribuna Poporului (1897-1912), ziar redijat de nepotul său, Ioan Russu-Șirianu, la revista Tribuna, Sibiu, 1884, 1905-1912, primul cotidian românesc din Transilvania, revista Timpul (1877-1888, alături de Eminescu și Caragiale), la revista Vatra (1894-1896, împreună cu George Coșbuc și Ion Luca Caragiale), știut fiind faptul că a debutat (1871) în revista Convorbiri literare.
O altă arie tematică înscrisă pe lista vorbitorilor a scos în evidență: Date despre viața și opera lui Ioan Slavici, prezentate în corespondența soției sale cu Roman Ciorogariu, Slavici și Eminescu la Viena, verbele și proverbele în înțelesuri și paremii gnostice, imaginile copilăriei ilustrate în nuvele, arădenii Ioan Slavici, Mircea V. Stănescu și Ilie Bozgan la Serbarea de la Putna, Mara, între maternitate, emancipare și tradiție, Slavici în memoria urmașilor, Slavici prin prisma literaturii introspective ș.a.
În concluzie, Centenarul morții lui Ioan Slavici a fost o deplină reușită.
Cele două secțiuni, cu generice precum: Gândirea politică, contextul istoric și valorile culturale (I) și Creație literară și receptare publică (II) au întregit și completat simbiotic, „Slaviciana” la ceasul 100 de la trecerea scriitorului în eternitate și valoarea moștenirii în geografia culturală a localității Șiria, în general, și a literaturii naționale, în special.
În paralel, ca un adiacent liant, Asociația Arad - Trecut, Prezent, Viitor, a completat evenimentul prin Festivalul de film (două proiecții de filme), la Muzeul Ioan Slavici, referențial, Moara cu noroc, regizor, Victor Iliu și Pădureanca, regizor, Nicolae Mărgineanu.
Reflectând viața satului patriarhal arădean, din Podgoria Aradului, Slavici are meritul de a fi fost un fin observator în reala și inedita Comedie umană românească. Și în prezent, valorile etice și estetice ale operei slaviciene, reprezintă arta națională, care nu reînvie doar trecutul, ci și segmentele de interferență culturală, care derivă din întreg universul creației.
Recunoștința e un dar de prisos, pe care nu-l primește decât cel care nu îl caută! (iată teza de viață specifică scriitorului de la Șiria).
Florica R. Cândea, membru UZPR, Filiala Arad
Foto: Mircea Octavian Boran
