Vremea Romania, Arad -6°C

Stiri Arad

”Cum am fentat puțin armata”- La povești cu Mircea Leac


Fostul fotbalist arădean, Mircea Leac, aflat în vizită în România, continuă să povestească 

”Cum am fentat puțin armata”- La povești cu Mircea Leac
Comentează 1

” Pilulă”, cum e cunoscut de iubitorii de fotbal ai generațiilor trecute, a emigrat de multă vreme, legal, în USA. Acum se află lângă mine în sala de sport a Liceului Tehnologic ” Francisc Neuman”, vorbindu-mi aproape fără pauze.

”Puțină lume știe că prietenul meu și colegul de Selecționat națională a juniorilor II,  din anii 74-75, Ilie Balaci, îmi spunea ” Bosgore”, crezând că dacă sunt din Ardeal   sunt neapărat ungur. Porecla de ” Pilulă ” cred că mi se trage de la talia mea mică, dar nu m-au supărat niciodată aceste ” alinturi”, zâmbește Mircea.

”Am fost căpitanul de echipă al Selecționatei de juniorii II a României, iar coechipierul de atunci la care am ținut cel mai mult a fost Silviu Lung. Nu știu de ce. Poate că se trăgea din Ardeal ca mine ( Carei). Coordonatorul selcționatelor de  juniori de atunci era Ștefan Covaci, iar antrenori, Titi Ardelean și fostul portar al CCA , Ștefan Voinescu.”
O altă amintire pe care nu pot să o uit este de pe vremea când jucam la UTA , antrenor Jakie Ionescu. Am învins-o pe Dinamo cu 1-0, golul fiind înscris de mine. Apropo de Dinamo, să vă povestesc  aventura pe care am trăit-o în momnentul recrutării mele în armată.
Intrasem la Facultatea de subingineri de la Arad și primesc acasă documentul prin care mi se cerea să mă prezint la armată....unde  credeți????...la Focșani.  Eram eu blond , dar m-am făcut și mai galben la față. UTA nu a reușit să facă nimic. Merg acolo, îmi dă tot echipamentul kaki , ieșeam cu ceilalți camarazi în fiecare dimineață la raport pe platoul unității militare de artilerie din Focșani, făceam plantoane...tot ceea ce face un soldat normal. 
Într-o dimineață, comandantul de pluton , în timp ce eram aliniați pentru raport dă comanda: ” La gardul din fundul unității , ADUNAREA”!. Toți o iau la fugă, dar eu, mergeam la pas, trăgându-mi un picior.
” Ce e soldat, n-ai auzit ce am zis”?, urlă din nou comandantul.
” Sunt bolnav tovarășe locotenent”
” La Infirmerie cu tine”, contiună el
”Încă  nu depuserăm jurământul , așa că mai câștigam câteva zile ( eu tot speram că Dinamo,care era cu ochii pe mine  mă va salva de armată).”

Și l-a salvat, dar despre povestea asta  într-o altă intervenție

Articole asemanatoare


Scrie un comentariu

trimite