Vremea Romania, Arad -6°C

Stiri Arad

Triunghiul amoros Codamin, Oanea și Olanda sub blestemul Sfântului Nepomuk

P(r)oza zilei: Triunghiul amoros Codamin, Oanea și Olanda sub blestemul Sfântului Nepomuk

 Triunghiul amoros Codamin, Oanea și Olanda sub blestemul Sfântului Nepomuk
Comentează 0

Menajul ”à trois” dintre Codamin, Oanea și Olanda funcționa asemenea mai tuturor menajelor din lumea asta, când cu bune, când cu rele, când cu zile însorite, când cu zile mai ploioase.

Numai că pentru cei trei, în calitatea lor de oameni fără adăpost, starea vremii avea o importanță mai mult decât metaforică. Dar, har Domnului, fiind ei obișnuiți să ceară puțin de la viață, își plimbau existența mulțumiți pe străzile orașului, unde nu era zi în care să nu fie miluiți de către generoșii trecători.

Ba, de la o vreme, Oanea și Codamin băgaseră de seamă că, în zilele ploioase, în care intrau ei în Biserica Catolică din centrul Aradului, să se încălzească și să-și usuce hainele lipindu-se de calorifer și se rugau și la Sfântul Nepomuk din apropiere - cel care știa ce-i umezeala, că doară fusese aruncat de viu în râul Vltava și acum îi privea de la înălțimea statuii (și experienței) sale - ei bine, în acele zile arădenii se arătau parcă mult mai darnici cu cei trei oameni ai străzii, ca și cum sfântul i-ar proteja de sus.

Așa că până la urmă își făcuseră un obicei din a veni în fiecare dimineață și a rosti o rugăciune la picioarele sfântului protector.

Olanda însă, protestantă ferventă, nu a vrut nici în ruptul capului să pășească vreodată în lăcașul de cult romano-catolic, ci-i aștepta, tăcută ca de obicei, în gangul de la magazinul PROFI.

Normal, cei doi prieteni nu s-au supărat pentru atâta lucru pe ea, ci au etichetat-o scurt, atunci când mi-au povestit întâmplarea:

- Ce vreți, minte de muiere?!

Însă, ce folos că treaba cu cerșitul începea să meargă ca unsă toată ziua, dacă seara aducea Satana un zdrahon de boschetar din Micălaca, un spân cu părul roșu și piercing în limbă și care, fără a sta prea mult la tocmeală cu ei, le lua toată agoniseala, amenințându-i că, dacă nu-i dau lui toți banii, o să le-o răpească pe biata Olanda ?!

Așa că, după două, trei săptămâni de teroare, în care au fost devalizați sistematic de către boschetar, Oanea și Codamin s-au dus mânioși la Catedrală și, în fața Sfântului Nepomuk, au început să-l blesteme si să-i roage moartea spânului celui hrăpăreț.

Numai că, în timp ce proferau ei anatemele, mi-a mărturisit, cu gura lui, Codamin, a simțit cum pielea de pe piciorul stâng începe să-i crape, așa cum plesnește o oglindă lovită cu piatra, iar lui Oanea o mâncărime insuportabilă a început să-i ardă mâinile.

Și, în scurt timp piciorul lui Codamin s-a umplut tot de eczeme iar Oanea nu mai putea să își țină mâinile decât cu degetele răsfirare, atât de tare îl usturau, atunci când atingea un deget de altul.

Așa că din ziua aceea nu au mai pus piciorul în Catedrala Catolică, ci s-au dus direct la ”concurență”, adică la bisericuța ortodoxă a carismaticului părinte Ștefan și i-au povestit cele întâmplate. Părintele i-a spovedit după canonul ortodox sub patrafir, apoi a făcut pe ei trei cruci mari, de dezlegare a vrăjilor papistășești, sau, mă rog, dacă doriți, de tăiere a corzilor energetice negative autoinduse de blestem și, ca un curcan ocrotitor, i-a luat imediat sub aripa lui iubitoare pe cei doi fii risipitori și i-a trimis, însoțiți de o măicuță, la cabinetul dermatologic al dr. Dan Stoica din Aradul Nou, să îi vindece.

După investigații obișnuite de laborator medicul, luând o postură teatrală, de actor patetic, i-a declamat lui Oanea, că o să-l poată face sănătos, scăpându-l de psoriazis, dacă acesta îi promite solemn, că de acum înainte o să se lepede pentru totdeauna de (MA)MONA ... ceea ce Oanea, prins în corzile sorții, a fost nevoit să încuviințeze, dând din cap și înghițând noduri seci! Cât despre Codamin, doctorul a ridicat (melo)dramatic din umeri, mărturisind că încă nu a întâlnit o asemenea boală.

Și, într-adevăr, peste câteva săptămâni piciorul lui Codamin s-a cangrenat cu totul și bietul om a fost împins cu căruciorul de către Oanea (care se vindecase în mod miraculos, de când nu mai consuma spirtul sanitar MONA) și de către Olanda până la Unitatea Primiri Urgențe a Spitalului Județean Arad.

Aici preaîncercatul nostru Codamin a fost consultat de către un tânăr medic de gardă, care i-a spus franc în față că va trebui să i se amputeze a doua zi piciorul stâng, așa că ar face bine să-și anunțe aparținătorii. Atunci Codamin a mormăit ceva neinteligibil în barbă și, sprijinindu-se în cârje, a ieșit prin poarta din spate a spitalului și a comandat un taxi, care să-l ducă până pe Podul Decebal. Pe pod a mai fumat o ultimă țigară, sprijinindu-se de balustradă și s-a aruncat în Mureș.

Rămași numai ei doi, Oanea și Olanda au alergat din nou, speriați, la părintele Ștefan, carele i-a blagoslovit prompt cu o garsonieră, pe undeva pe lângă Piața Obor.

În sfârșit lucrurile păreau să-și fi intrat în matcă, cei doi își trăiau povestea lor de dragoste și cerșeau la Piața Obor și munceau cu ziua prin grădinile din Cartierul Pârneava, până ce într-o bună zi (care numai bună n-a fost !!!) s-au pomenit peste ei cu spânul cel cu părul roșu (și piercing în limbă!) și care, nemulțumit că Oanea nu mai plătise de atâta vreme birul (sau taxa de protecție, dacă vă place mai mult) a luat-o de la el pe Olanda.

Atunci Oanea a văzut din nou roșu înaintea ochilor, s-a dus direct la primul magazin Non-Stop și și-a cumpărat o sticlă de MONA, singura femeie din lumea asta ce nu l-a părăsit pe el niciodată, și a adunat toate păpușile Olandei și le-a pus pe pat și a dat foc garsonieriei.

 

P(r)ozeur: Vasile de Zarand

 

UPDATE: A doua zi Biroul de Presă al Poliției Arad dădea un comunicat, din care reieșea că se pare că un om al străzii ar fi fost găsit înecat în lac la Pădurice, ținând strâns în brațe o sticlă de MONA !

Articole asemanatoare


Scrie un comentariu

trimite