Vremea Romania, Arad -6°C

Stiri Arad

Speranțe zdruncinate

Am evitat să scriu despre politică, în fapt despre orice, în timpul campaniei electorale. Acuzând manipularea excesivă, mi-era teamă să nu alunec eu însumi pe o astfel de pantă, chiar dacă, probabil, opinia mea ar fi fost mai argumentată decât majoritatea zoaielor aruncate în spațiul public, în special pe facebook. Acum, că s-a tras cortina peste primul tur, îmi permit și eu o mică analiză, punctuală, desigur asupra celor care nu mai sunt în cursă. Și, aș începe cu cel considerat de majoritatea marele perdant: Dan Barna. 

Speranțe zdruncinate
Comentează 0

Din start, am considerat că USR poate și trebuie să fie o alternativă pentru România. Nu neapărat prin câștigarea alegerilor în acest moment sau la anul, ci mai ales prin asumarea unui nou tip de politică: mai transparentă, mai pragmatică, cu un standard intelectual mai ridicat. Implicit, în opinia mea, odată cu apariția unui partid nou, cu oameni noi, bine pregătiți, onești, și partidele tradiționale ar fi fost obligate să se reformeze, să caute și ele oameni noi. Ar fi început astfel o luptă pe resursa umană a acestei țări, pe atragerea oamenilor competenți, nu pe respingerea (majorității) lor, ca și până acum. 

Din păcate, deși startul USR a fost promițător, asist acum nu doar la eșecul unui candidat, ci și la (semi)eșecul unui proiect. Asist cu dezamăgire, una pe care nu am resimțit-o decât de foarte puține ori, la o parțială compromitere a unui proiect care a pornit bine. Și nu rezultatul în sine înregistrat de Dan Barna – cu peste 600.000 de voturi mai puțin decât a acumulat partidul/alianța la europarlamentare –, ci acea atitudine politicianistă clasică. Adică nimic nou, doar sloganul, doar acel gard vopsit. În spate, aceeași poziționare reflexă de manipulare, cu jonglerii politice noi, dar care urmăresc același scop. 

Sunt dezamăgit de USR mai mult decât de alte partide tocmai pentru faptul că m-am amăgit, am sperat într-un început de reformă a clasei politice, a întregii clase politice, având ca și cap de coloană USR. Nu m-a dezamăgit, bunăoară Pro România, ALDE sau PMP pentru că aceste partide nu m-au amăgit niciodată, nu m-au „cucerit”, le-am perceput exact așa cum sunt, ca partide politice, care comercializează iluzii, nu ca depozitare a unor speranțe. 

Proiectul USR nu e mort, nu îl consider așa. Dar e destul de compromis, aliniindu-se în rândul partidelor cu care deja ne-am obișnuit. Iar scăderea numărului de voturi de la peste două milioane la sub 1,4 milioane, în nici șase luni o pun pe seama faptului că dezamăgirea mea nu e numai a mea. Cum n-am votat nici în mai, nici acum cu USR, această decelerare doar o constat, n-am contribuit direct la ea. Cu atât mai mult cred că se simt dezamăgiți cei peste 600.000 de votanți care din mai până acum și-au pierdut încrederea în Barna și USR.

P.S. Deloc întâmplător, am mulți prieteni, multe cunoștințe în USR. Oameni în care am încredere, atât în ceea ce privește onestitatea, cât și profesionalismul lor. Se vor bucura în continuare de aprecierile mele, dar ei fac parte dintr-un întreg, iar acest întreg, numit USR, m-a cam dezamăgit. 

Teofil Grădinaru

Articole asemanatoare


Scrie un comentariu

trimite