Vremea Romania, Arad -6°C

Stiri Arad

Șapte realizări care și-au pus amprenta pe primul mandat al președintelui Iohannis

Principalele reușite ale președintelui Klaus Iohannis sunt analizate pe hrituc.ro de doi dintre consilierii fostului președinte Traian Băsescu, Sebastian Lăzăroiu și Cristian Hrituc. Cei doi vorbesc despre șapte realizări majore, care și-au pus amprenta pe primul mandat al președintelui Iohannis.

Șapte realizări care și-au pus amprenta pe primul mandat al președintelui Iohannis
Comentează 1

Dar care sunt acestea?

Lăzăroiu și Hrituc vorbesc despre:

1. Evitarea amnistiei și grațierii

Proiectul amnistiei și grațierii, așa numitul „moment t0”, a fost proiectat de Dragnea pentru finalul guvernării PSD, în așa fel încât să beneficieze de el nu doar „victimele regimului Băsescu”, dar și clienții PSD din guvernarea de după 2016. Iohannis a reușit să zădărnicească acest obiectiv fundamental nu doar prin referendumul inițiat pe 26 mai 2019, moment ales pragmatic pentru realizarea cvorumului, ci și prin controlul altor personaje în funcții cheie, cum a fost Tudorel Toader, pe care, în ultimul moment, Dragnea l-a pus la zid cu o revelație târzie –„ne-a mințit pe toți!” -, înainte să-l demită. Șocant a fost să constate că și Viorica Dăncilă fusese deja „capturată”.

 2. Conservarea rolului de interlocutor valabil cu partenerii occidentali

 Multe din acțiunile Parlamentului și Guvernului de după 2016 au fost văzute de majoritatea analiștilor ca adevărate întoarceri în timp. Pe bună dreptate, dată fiind și reacția societății, prin proteste la nivelul anilor 90 (unele reprimate violent de subordonații lui Dragnea), s-a spus că reputația României se află în același punct din timpul mineriadelor lui Ion Iliescu. Dacă atunci Occidentul nu a avut un partener de dialog la nivelul statului român, ceea ce a dus la izolarea pentru un deceniu a țării, după 2016, Iohannis a fost un interlocutor ferm și credibil, care a împiedicat o prăbușire iremediabilă.

3. Destructurarea „rețelei Dragnea”

 Prin pași mici, dar siguri, pe căi ocolite sau directe, subterane sau la vedere, șeful statului a reușit să subțieze încet-încet cercul fidelilor atotputernicului Dragnea. Ceea ce trebuie spus este că Dragnea n-a fost singur în cruciada împotriva justiției și a statului. El a fost sprijinit de oameni politici din tot spectrul, de potenți oameni de afaceri și magistrați, ca să nu mai vorbim de artileria mediatică transformată în propagandă în favoarea frontului penal. Finalul a venit apoteotic, cu înfrângerea zdrobitoare a PSD la alegerile europarlamentare (practic și-a înjumătățit scorul) și condamnarea liderului, a doua zi, în dosarul angajărilor fictive, deznodământ pe care Dragnea a încercat cu toate mijloacele să-l împiedice.

4. Revitalizarea societății civile și a acțiunii civice

 Paradoxal, absența lui Iohannis din peisajul public, impresia de neputință pe care a lăsat-o, a dus la apariția unor mișcări de mare anvergură la firul ierbii, exprimate prin proteste în stradă, petiții, strângere de semnături, acțiuni de guerilă (public-shame), pe care România nu le-a mai cunoscut. Aceleași acțiuni au fost mult mai modeste în mandatele lui Traian Băsescu și pentru că acesta a proiectat imaginea de putere, a liderului implicat care se luptă cu toată lumea, fapt pentru care potențialul de protest se consuma în fața televizorului, în timpul diatribelor fostului președinte de la pupitrul oficial. Ironic, prin discreția lui Iohannis, a apărut astăzi o formațiune politică legitimată de stradă, cu o agendă radicală, cu un scor suficient de mare pentru a rivaliza chiar cu partidul care îl sprijină pe actualul șef al statului. Mai mult, credibilitatea externă a României nu s-a prăbușit și din cauza vizibilității acestor proteste în presa internațională. Ele eu arătat ruptura dintre agenda politicienilor și agenda alegătorilor, ceea ce a atras un sprijin necondiționat din partea partenerilor occidentali pentru idealurile străzii.

5. Evitarea suspendării

 Dacă Traian Băsescu a mizat în primul mandat pe acțiunea Parlamentului de suspendare din funcție, pentru relansarea credibilității sale, dar și pentru lămurirea cadrului constituțional în care își propunea să joace, Iohannis a evitat genul acesta de capcană, dintr-un motiv simplu. După 2016, majoritatea parlamentară era suficient de puternică și hotărâtă pentru a folosi doar cele 30 de zile de suspendare, indiferent de rezultatul referendumului. În acele 30 de zile, Tăriceanu, locțiitorul constituțional al lui Iohannis și fidel până în ultima clipă „grupului Dragnea”, ar fi executat întocmai misiuni sinucigașe, de la promulgarea unor legi cu dedicație pentru penali, până la grațierea unor personaje controversate care au contribuit masiv la ofensiva împotriva justiției.

6. Reintegrarea diasporei în corpul electoral

Iohannis își datorează mandatul românilor din diaspora. Fără imaginile cu sute de mii de români împiedicați să voteze, prin limitarea numărului de secții, care au avut reverberații emoționale în țară, Ponta ar fi putut fi azi președinte. Din păcate, soluția găsită de politicienii prudenți, în 2015-2016, nu a îmbunătățit cu nimic situația. A fost nevoie de mobilizarea fără precedent la europarlamentarele din 2019 pentru o rezolvare mai practică (înregistrarea online pentru votul prin corespondență și trei zile de vot în afara țării). În felul acesta, un număr mai mare de români (până la cinci sute de mii) vor putea să-și exercite dreptul de vot și chiar să facă diferența într-un scrutin.

7. Hărțuirea permanentă a majorității parlamentare și împiedicarea unor legi periculoase pentru justiție și societate

Modificările la coduri care ar fi produs schimbări în termenele de prescripție, legi care priveau administrația publică, chiar și OUG13 din ianuarie 2017, au putut fi zădărnicite și prin rolul activ jucat de Iohannis. Prin prezența ședința de guvern pregătitoare pentru OUG13, prin prezența (o singură dată) în stradă, alături de protestatari, încurajând revolta, Iohannis a reușit să ridice costurile electorale pentru coaliția aflată la guvernare și să tergiverseze intrarea în vigoare prin retrimitere în Parlament și contestări repetate la CCR. Dacă ar fi fost pasiv, poate că multe din aceste acte normative erau deja aplicate. Iohannis a acționat și a așteptat erodarea popularității PSD+ALDE, acționând decisiv abia în 2019, când sondajele arătau că o suspendare a lui produce pagube uriașe inițiatorilor, moment în care a devenit mai activ și a preluat controlul jocului.”

Citiți aici pentru a afla mai multe detalii: http://www.hrituc.ro/2019/09/22/doi-chibiti-la-bodega-mandatul-lui-iohannis/?fbclid=IwAR1Ty5JevbTrP4Qs9YRbeX7RL2TIDyjgqfA-H7p1gphQhZHVUwC_VoVTcGA

 

Articole asemanatoare


Scrie un comentariu

trimite