Între pasiune, frică și ritm
Pe 20 noiembrie, va avea loc, la Joy’s, în spatele Teatrului Ioan Slavici, o noapte dedicată muzicii techno, unde va pune muzică Elisabeta Matiuț, Șandru, Filip și Adrian Bașa.
Elisabeta Matiuț este o DJ-iță din Arad, activă în zona muzicii techno-minimal, un gen muzical care pune accent pe ritm și sonorități minimaliste. Muzica din piesele și seturile sale conturează o identitate artistică proprie și lasă loc exprimării emoțiilor.
Pentru a înțelege mai bine relația ei cu muzica și ceea ce se află în spatele acestei pasiuni, am stat de vorbă cu „Eli”.
- Care este prima ta amintire legată de muzică?
- Când eram foarte mică, părinții mei aveau o combină și casete cu Nicu Alifantis și Zamfir, pe care mă puneau să-i ascult, îmi aduce aminte de copilărie și de momentele în care eram împreună. Apoi, de la sora mea de tată, mă înțelegeam foarte bine cu ea. Adormea pe muzică și, când pleca la discotecă,o așteptam în pat și ascultam B.U.G Mafia și Metallica.
- Cum a evoluat pasiunea pentru muzică?
- Am început să ascult muzică și eram pasionată de cântat. Cântam muzica populară, îmi plăcea să mă exprim prin muzică. Nu mă uitam la desene, ascultam muzică încontinuu pe Atomic, îmi cream tot felul de scenarii când vedeam videoclipuri, simțeam că muzica face parte din mine. Animal X a fost baza acelei perioade. M-am apucat de vioară și de pian și am dat o audiție la Școala Populară de Arte, la canto - muzică ușoară, dar profa a zis că am voce de muzică populară. Nu îmi plăcea, aveam voce dar greșeam când trebuia să pun accentele, când a trebuit să cânt ca solistă, am renunțat.
- Care a fost primul contact cu muzica electronică?
- Primul contact cu muzica electronică a fost Deep House și Trance. Eram la Arhitectură, făceam lucrările în ultimul moment și stăteam noaptea să termin desenele în timp ce ascultam muzică, intram în lumea mea cu amândouă. După aceea, când am mers la prima petrecere, am înțeles zona asta, am văzut oamenii și atmosfera pe care o creează muzica respectivă. Am mers în această direcție, am găsit oameni din această zonă. Într-un an, prietenii și iubitul meu nu mai rezonau cu ce îmi plăcea mie, am descoperit o lume care era acolo pentru muzică ca pentru terapie, pasionată de muzică techno.
- Care au fost primii tăi pași ca DJ?
- Mi-am dat seama că eu simțeam nevoia să mă exprim prin muzică și, când mergeam la o petrecere, voiam să fac eu playlist-ul, încercam să pun piesele în funcție de oamenii care erau acolo, cumva să anticipez ce vedeam în jurul meu și să stimulez. Pasul următor a fost să îmi iau player și mixer vechi pe recomandare de la un prieten care era DJ. Apoi am luat CD-uri în care scriam piesele cu marker și am început să pun muzică acasă, la petreceri îmi era frică.
- Cum te-ai confruntat pentru prima dată cu frica de a pune muzică în fața unui public?
- Obișnuiam să pun muzică acasă sau la câte o petrecere privată cu puțină lume, dar și acolo uneori îi lăsam pe alții dacă îi credeam mai buni, deși nu era așa. Simțeam rușine și frică de judecată. După 10 ani, m-am enervat foarte mult pentru că îmi doream să fac muzică și m-am gândit că am două opțiuni: ori mă las, ca să nu mai fiu frustrată, ori depășesc chestia asta cu riscul că toată lumea să râdă de mine. Din momentul ăla, nu am mai refuzat nicio ofertă de a pune muzică la un eveniment. La prima petrecere la care mi-am văzut numele pe afiș am avut foarte mari emoții, la pupitru îmi tremurau mâinile rău. Următoarele evenimente au fost la fel de stresante, dar acuma sunt deja patru ani de când am început să mă expun, sunt mai relaxată. M-a ajutat faptul că am pus muzica la Barcelona și Berlin, oamenii în Arad deja mă știu. A fost un impact foarte mare, a fost greu, chiar m-am blocat mai ales la Barcelona, dar am reușit să trec peste.
- Cum gestionezi momentele în care simți că îți pierzi inspirația și ce crezi că se află, de fapt, în spatele ei?
- Atunci când nu sunt conectată cu muzica și am gânduri care se simt în muzică, atunci când îmi ascult seturile, pot să îmi dau seama când îs conectată cu muzica. Chiar dacă văd pe cineva care râde în față, nu am o problemă, îs eu cu mine și atât.
- Care este primul gând când îți asculți muzică?
- De obicei sunt critică și am greșeli pe care doar eu le văd, privesc partea tehnică dar după, când mă gândesc la ce vreau să transmit și las deoparte aspectul tehnic, exprim sentimentele ca o poveste.
- Care crezi că este cel mai important moment pe care l-ai atins până acum în parcursul tău muzical?
- Sincer, primul eveniment din viață a fost special, am simțit că și dacă nu o să mai pun muzică la o petrecere, sunt fericită. Tot ce s-a întâmplat după a fost bonus, dar cred că cea mai mare împlinire a fost la Golden Gate, în Berlin, cu ABC-ul.
Adrian Spahija
Muzică lui Eli:
https://on.soundcloud.com/2T7gfy5CR6vVabWVNd
https://on.soundcloud.com/TXxguTDAQnp8PBddrX





















