Icoana, însemn cu semn, fereastra spre cer. Note scrise cu evlavie

editat de ARQ • 23 Apr 2019 • 0 Comentarii

Trecând peste privirea glacială a galeristei și răgușitul emfatic ton: „Ce va uitați așa... Ați mai fost aici..." vom purcede a decripta sensuri desprinse din expoziția Elenei Boțan, pictor din Arad, membră a UAP, cu regretul că nu am participat la vernisaj.

Icoana, însemn cu semn, fereastra spre cer. Note scrise cu evlavie

Un Axum Mundi ni se deschide în fata ochilor și semnul crucii nu ar fi de ajuns. Dispunerea icoanelor și în forma de cruce și disparat reprezinta tematic Învierea. Icoana este reprezentarea grafică, Semnul înspre care toate converg, iar praznicele toate au icoanele lor. Punte dintre viață și moarte.

Învierea este marea trecere, cât o reducere temporară la viață. Iar un adevărat Paști ne trimite din adâncuri de samânță, de unde veșnicia își ia lumina. O altă Vista Liturgica pe simeze cu icoane semnate Elena Botan e ca o Slujbă Pascală, o Sărbătoare a Sărbătorilor, când cerul și pământul cântă Cântarea Cântărilor: Hristos a înviat!

Icoanele pictoriței Elena Boțan nu sunt simple tablouri comemorative și dispunerea lor, unele în formă de cruce ne înfiorează și ne îndeamnă la pioșenie. Icoana ca tablou semn
însemn de rugă este, în cazul pictoriței, strălucitor reprezentată.

Moartea și Învierea invită la Cina cea de Taină, simbolizând Biruință. Moartea ca și păcatul, călcând cu u moartea spre moarte, iluminând, într-o/dintr-o mandorla aurie sau alte culori supliciul sacrificiului, prin culori calde, albul, griul antracit, galbenul, sângeriul roșu, toate aureolate de o înspinată coroană peste care răzbat raze de lumină ca atribut al îndumnezeirii. Icoanele de pe simeze hașurează noaptea, una de freamăt, din care răzbat veșminte striate.

Asinul blajin și un Sfânt Gheorghe Protector de ogoare înviază liturgic tăcerea care domnește într-o Galerie devenită Golgota imagoligică. Nu, nu... porțile Iadului nu se deschid.
Încuietorile au fost zdrobite, iar expoziția este o revelație iconică. O coborâre oximoronică, fără cătușe a întunericului în lumina ce sporește fiorul și nu înseamnă nici părăsire, nici însingurare, ci mirare, regăsire, smerenie, înălțare.

În expoziția Elenei Boțan stânci coboară peste lumini înviate și ne slujesc gânduri și simțiri. Icoana, ca simbol, este cântarea semnului iconic bisericesc, care grăbește trupul cu vin de tămâie euharistic, ne ridică pe noi cei căzuți, ne repune în credință, cu sfințenie, pioșenie.

Jertfelnicia Elenei Boțan e epifanic o reînnoire dăruită nouă într-o formulă personală, reînvierea din icoanele sale nimicește lumea ca mormânt și o descoperă euharistic, frânge moartea cu nemiloșenie, zidește cu rod culori în icoane de format mare sau mic în dimensiune, cheamă la sfințenia bucuriei Pascale, slujirea purificării prin lumina întru pace, nealimentand trufii și deschizând metaforic, cum e și genericul, fereastra spre cer.

Florica R. Cândea