-6°C
FRANCISC BARANYAI. SĂ NU-L UITĂM
Ce om ... unul despre care cu timpul, din păcate, se vorbește tot mai încet, până când, într-o zi, aproape că nu mai auzim deloc.
Francisc Baranyai – Feri – Aradul ar trebui să-și amintească mai des că a avut un asemenea pictor.
Am avut bucuria să-l cunosc în ultimul său an de viață și l-am vizitat de multe ori. Avea aproape 90 de ani și era incredibil de viu, cu o memorie care deschidea, la fiecare întâlnire, câte o ușă spre o lume dispărută.
Vorbeam despre Valea Troașului, despre Sever Frențiu, cu care lucrase, despre viața la țară, despre pictură, despre femei frumoase, iar orele treceau fără să le simțim.
Îmi povestea și despre Corneliu Baba, care îi fusese profesor.
Îl numea, cu umorul lui extraordinar, „un escroc sentimental” și apoi îmi povestea cum la orele sale ... : „Trăgea două tușe și... gata, era altă lucrare!”
În vorbele acestea simțeai admirația pictorului pentru pictor și, mai ales, lumea aceea a atelierelor în care meseria se învăța privind mâna maestrului.
Feri pictase foarte mult în ulei pe carton. La un moment dat i-am cerut câteva lucrări pe pânză. Avea aproape 90 de ani și s-a apucat să picteze.
Uitați ce a ieșit!
Astăzi, privind aceste lucrări, îmi amintesc mai ales omul: bucuria lui de a povesti, inteligența, umorul, pofta de viață și acele după-amiezi în care, ascultându-l, aveam senzația că stau la aceeași masă cu o întreagă generație de artiști arădeni.
Francisc Baranyai a plecat în 2013.
Aradul l-a uitat puțin câte puțin.
Eu nu pot și nici nu vreau să-l uit.
Acesta este și rostul acestei postări: să ni-l amintim pe Maestrul Feri și să-i privim din nou pictura.
Francisc Baranyai – Feri. Pictor. Restaurator. Sportiv. Povestitor. Prieten al lui Sever Frențiu. Un om teribil de viu până aproape de ultima clipă și unul dintre pictorii importanți pe care i-a avut Aradul.
Nu te vom uita!
Ciprian Cristea
