Despre BALAURul DRAGOSTEI și alți DEMONI

scris de Vasile Zărăndan • 21 Sep 2022 • 0 Comentarii

Cinema ARTA a găzduit în acest weekend proiecția filmului românesc BALAUR, care de vreo săptămână este deja prezent în principalele cinematografe din țară.

Îndelung așteptat de public, după ce a fost prezentat la TIFF cu casa închisă, filmul regizorului Octav Chelaru (care a scris și scenariul), narează povestea de dragoste dintre o profesoară de religie (și soție de preot) și unul dintre elevii săi, un tânăr de 16 ani, tocmai întors din Germania, unde locuise împreună cu mama lui. O mamă, din câte înțelegem, hotărâtă să-și refacă viața alături de un alt bărbat, egal cine va fi acela și deci mereu căutându-și ”jumătatea”, aducea acasă tot soiul de bărbați, cu care juniorul se intersecta inevitabil, ba în bucătărie, ba în baie. Așa că, excedat de tribulațiile nimfomane mamei sale, fiul s-a decis să se reîntoarcă în patrie și să-și continue școala locuind la o bunică.

Numai că la un moment dat are loc ”coliziunea erotică” dintre băiat și profa de religie, o tânără femeie probabil nițel plictisită de viața de familie alături de un preot complet previzibil. Însă, când profesoara realizează că s-a lăsat cam prea dusă de val și incearcă să se replieze în sânul familiei, junele îndrăgostit, disperat că va fi abandonat și de această femeie, la fel cum îl ”trădase” recent maică-sa, se duce în pădure, la marginea unei prăpastii, unde petrecuseră ei clipele de tandrețe și amenință că se va arunca în hău, sub privirile îngrozite ale Poliției, SMURD-ului, profesoarei și preotului, cu toții convocați telefonic la locul reality show-ului.

V-am relatat schematic firul narativ al acestui film, care nu reușește nicicum să convingă spectatorul de veridicitatea a ceea ce se petrece pe ecran, deși se pare că regizorul Octav Chelaru a scris scenariul pornind de la un fapt real.

Numai că, indiferent ce s-ar fi întâmplat în lumea reală, și vedeți ce se întâmplă chiar în aceste zile cu un cunoscut preot bucureștean (Visarion Alexa), pentru a transfigura o asemenea situație de viață limită într-o povestire (scenariu), trebuie să ai talentul literar al unui Dostoievski, sau, hai să fim mai modești, măcar al unui Nicolae Breban, iar ca să faci din asta un film tre să fi ucenicit serios în umbra lui Polanski sau măcar a lui Tarantino. Altfel riscul de a cădea în grandilocvență și ridicol este foarte mare.

Și, o spun cu regret, regizorul - scenarist, aflat la primul său film de autor, a căzut!

Căci BALAUR s-a dorit filmul unei iubiri abisale, a unei dragoste împletite cu moarte (”Între Eros și Thanatos” este titlul unui celebru eseu al lui S. Freud), ca iubirea fatală dintre Tristan și Isolda sau Romeo și Julieta, cumva ca iubirea dintre regina albinelor și trântorul ce o fecundează în zbor, presimțind că el va plăti copulația aceasta cu viața, dar dispus să plătească prețul.

O dragoste asemenea unei beții crâncene, din care te trezești (dacă te mai trezești!), stors pe dinăuntru și pe dinafară ca o lămâie și din care nu dorești decât să uiți totul, adică ... să te îmbeți din nou și să o iei de la capăt.

Carl Gustav Jung povestea în amintirile sale despre un coleg psihanalist (în parcursul unui tratament psihanalitic are loc întotdeauna un moment numit ”nevroza de transfer”, în care pacientul, recunoscător că a scăpat de deranjantele simptome ale bolii psihice, dezvoltă sentimente de iubire față de medic, dar medicul are datoria morală să nu profite de aceasta și să-i reorienteze pacientului afectivitatea în altă direcție. Tocmai de aceea americanii au fost și mai categorici și au dat o lege ce obligă psihanalistul ca trei ani de zile să nu se mai vadă cu fostul pacient) ce s-a pomenit îndrăgostit fără speranță de o tânără bolnavă cu o ”personalitate accentuată” și pe care apoi o implora în genunchi să nu mai vină la el la cabinet, ba chiar să părăsească și orașul, căci altfel ea îi va distruge lui familia și cariera.

Și asta deoarece LIBIDOUL, energia psihico-erotică scăpată de sub control ne poate pune în tot tot felul de situații: RIDICOLE, când un bunic își vopsește părul, își cănește mustața și iși burdușește buzunarele cu viagra, amorezat lulea de o ”nepoată”, căreia îi mai cumpără și în Spania un castel, TRAGICE, când îndrăgostitul preferă să moară, decât să trăiască despărțit de persoana iubită (în anul 2020 am numărat în Arad 12 sinucideri din dragoste, dar în 2021 mi-a fost teamă să mai număr ...), sau PENALE, ca în aceste zile, când mass-media vuiesc de cazul preotului Visarion Alexa, ce a păcătuit cu o enoriașă tocmai în timpul spovedaniei.

Nimic, însă, din fiorul DEMONIC, de BALAUR scos la suprafață din tenebrele subconștientului, și care, iată, îl poate duce pe firavul om al începutului de Mileniu Trei la dezonoare, nebunie sau moarte, nu răzbate în acest film, cu o miză mult prea ambițioasă față de puterile regizorului - scenarist!

Vasile de Zărand