-6°C
De la sublim la subliminal
P(r)oza zilei: De la sublim la subliminal
Depănând la cafeaua de sfârșit de an amintiri cu Simina despre fostul nostru coleg, Lucian Ciobanu, strămutat recent la cele veșnice, acolo unde biserica noastră strămoșească ne garantează că nu este strop de durere, sau de întristare, și nici măcar o boare de suspin (sper, în acest caz, să nu fie nici vreun ocean de plictis!?), i-am povestit că la un moment dat tare l-am întristat pe romanticul Lucian, când i-am demonstrat pas cu pas, cum că femeile ce râd extaziate atunci când le pozăm, de fapt ele nu nouă ne zâmbesc, ci aparatului de fotografiat, căci râsul lor molipsitor nu ne este adresat nouă, ci acelora care vor privi cândva aceste poze.
Altfel spus, noi nu suntem decât fraierii, prostănacii, mangafalele, care preț de o clipă se cred în al noulea cer (acolo unde nu există strop de durere, sau de întristare ...), îmbătați de iluzia sublimă că asemenea minuni de femei le zâmbesc, când, de fapt, noi nu facem decât, mai mult sau mai puțin conștient, să mijlocim, să transmitem lumii mesajele lor subliminale.
Aidoma unei broaște țestoase, ce își are înscrisă soarta pe carapace, însă pe care (soartă) ea, singură, nu o va putea niciodată citi.
P(r)ozeur: Vasile Zărăndan
