Cum m-am tuns eu pe gratis la CosmoPro

scris de Vasile Zărăndan • 29 Jul 2021 • 6 Comentarii

P(r)oza zilei: Cum m-am tuns eu pe gratis la CosmoPro

Citind eu mai zilele trecute pe B-dul Revoluției un afiș al Salonului CosmoPro, care căuta voluntari dispuși să-și pună la bătaie capul (de fapt, podoaba capilară, adică, pentru analfabeții funcțional: părul, chica, pleata), pentru a servi ca și material didactic frizerițelor absolvente, ce urmau să-și arate practic măiestria în fața unei comisii de examinare, mi-am adus aminte de filosoful de origine română, Emil Cioran, carele, nelucrând nici măcar un ceas în anii petrecuți pe pământ francez, normal că nu avea nici asigurare medicală.

Așa că atunci când îl lovea vreun beteșug, la fel ca și orice om al străzii, filosoful se ducea la Hôpital de la Salpêtrière, celebrul spital studențesc parizian, unde era consultat gratuit și i se scria rețeta, dar condiția era să accepte a servi de material didactic pentru doctorii respectivi, ce și predau pe la diferite facultăți de medicină din Paris și care-l expuneau apoi pe bietul Cioran gol pușcă în fața studentelor și studenților avizi de cunoaștere.

(Cu siguranță, nici medicii aceia și nici studenții lor habar nu aveau cine este ”materialul didactic”, ce stătea smirnă-n fața lor, ca Adam în fața Domnului după ce a săvârșit păcatul ..., căci, după cum povestește criticul literar Adrian Marino, nici măcar portăreasa imobilului unde Cioran locuia de 20 de ani, nu voia să creadă-n ruptul capului că ”boschetarul de la etajul VI” e cel mai valoros filosof nihilist al secolului XX. "Atunci și eu sunt Papa de la Roma!", ar fi exclamat hotărâtă femeia.)

Deci, revenind la oile noastre netunse și păstrând porporțiile între mine și Cioran, desigur, m-am prezentat prompt la Salon CosmoPro, i-am spus șefei că am citit anunțul din stradă și că, aidoma nesăbuitului de Samson biblicul, sunt și eu dispus să-mi las capul în seama unei Dalile frizerițe începătoare. Șefa a zâmbit poznaș și mi-a răspuns ca-n telenovele, cum că ei i se pare că mă cunoaște de undeva.

- Normal, i-am replicat eu, doar suntem vecini, iar eu sunt fotograful Adi Ostafi de la Foto Enigma!

Femeia s-a bătut cu palma peste cap răsuflând ușurat, căci mi-a mărturisit că asociase de multă vreme în mintea ei imaginea mea cu un aparat foto și m-a plasat unei frizerițe candidate.

Și uite-așa am făcut eu o economie de 30 de lei, din care, ca să fiu fair play, va trebui să-i plătesc o bere enigmaticului Adi Ostafi.

P(r)ozeur: Vasile de Zărand