Vremea Romania, Arad -6°C

Stiri Arad

TUAREGI, SRI, CIA și OZN-uri la Arad

TUAREGI, SRI, CIA și OZN-uri la Arad
Comentează 5

- lui Mircea Eliade, carele a lăsat omenirii două învățături: 1. - că Sacrul se ascunde în Profan și 2. - că Semnele sunt împrăștiate peste tot

Când în urmă cu 30 de ani Poliția Aeroportului Arad îl găsea pe acest bărbat exotic dormind dus în mijlocul pistei de aterizare, îmbrăcat în ciudatele lui straie de tuareg din inima Saharei, toată lumea a crezut că este cu siguranță vorba despre vreun sărman sărac cu duhul, scăpat prin cine știe ce întâmplare din Spitalul de Boli Mintale de la Căpâlnaș sau din cel de la Gătaia.

Și, în acel prim an de zile de la Revoluție, nimeni nu a mai stat să verifice ce este acel ciudat dialect vorbit de către beduinul nostru, un grai care parcă aducea cu limba arabă și în care bărbatul se văieta necontenit, învârtind îngrozit mâinile prin aer, de parcă ar fi fost niște elice de elicopter.

Văzând Poliția că, după două zile și două nopți de efort, nu reușește nicicum să comunice cu el, fără prea multe formalități și mofturi tuaregul a fost ”teleportat” de la arestul Poliției Municipale Arad la Spitalul de Psihiatrie, de pe str. Eugen Poitier și, ori de câte ori oaspetele se tura aici, scoțând acele onomatopei ciudate și își învârtea mâinile de-ți venea a zice că imediat urmează să decoleze, era prompt readus la sol cu neuroleptice, sedative și tranchilizante.

După vreo lună de zile de zboruri pe simulator, ca să mă exprim politicos, când tuaregul-pilot era ba legat de pat, ba lăsat să zzzburde prin cameră, cu albastra-i cămașă de forță transformată în parapantă, băgând medicii de seamă că beduinul nu e violent (și nici a terorist arab nu aduce !), a fost fain-frumos parașutat afară din spital, nimeni (nici măcar SRI-ul) nefiind curios ce tot bălmăjea străinul în araba aceea a lui de baltă, sau de unde Dracu (Allah AkbarDoamne-iartă-mă!) aterizase magraonul pe aeroportul din Arad în veșminte (puțind de la un km a cămilă în călduri !) de tuareg ?!

Omul s-a aciuat până la urmă prin parcurile din municipiu și, încet, încet, a început să prindă și o pojghiță de limbă română, atât cât să-l ajute să-și exprime nevoile elementare. Trăia, de primăvara până toamna târziu, din ce muncea cu ziua prin grădinile din cartierele periferice ale Aradului iar iarna din tăiatul lemnelor și curățatul zăpezii și de dormit dormea pe sub poduri. Dar refuza cu îndărădnicie să doarmă sub un acoperiș!

Ceea ce m-a pus pe mine pe gânduri a fost o poză a tuaregului nostru, descoperită întâmplător la Biblioteca Județeană A. D. Xenopol, în colecția ziarului ”Litera de Tipar”, unde în vara anului 1990, colegul Petre Don a scris pe larg un articol, în care relata cum a fost găsit pe aeroport beduinul, numai că fața omului din poza aceea era identică cu fața din fotografia făcută de mine lui după 30 (treizeci !!!) de ani ! Adică, în 30 de ani, în care tuaregul a trăit în Arad de azi pe mâine, hrănindu-se adesea pe la tomberoane și dormind tot timpul sub cerul liber, pe fața lui nu s-a mai adăugat nici măcar un rid ?!

 

P(r)ozeur: Vasile de Zărand

P.S. Azi-noapte (ora RomânieiCIA a prezentat în fața Congresului SUA un raport ultrasecret, din care reiese că serviciul de informații american deține probe indubitabile, cum că în vara anului 1990 o escadrilă de OZN-uri a aterizat în diferite puncte ale Planetei Pământ, de unde au fost răpiți un număr necunoscut (încă) de bărbați, care au suferit apoi diferite operații și tratamente la bordul navelor extraterestre. Ulterior, victimele au fost readuse pe Terra, însă, parcă intenționat (pentru a se transmite pământenilor un mesaj ?!), fiecare răpit a fost debarcat într-o altă țară, sau chiar alt continent, decât cel de origine. Tocmai de aceea (încurcături și situații stranii, semnalate imediat de mass-media) și putuseră ”serviciile” să le dea de urmă la cei mai mulți dintre ei.

Și toți răpiții au o ciudățenie comună: nici un fir de păr alb, nici un rid sau nici măcar o banală gripă (nici chiar COVIDul) nu i-a mai afectat în ultimii 30 de ani. Ba, mai mult, dacă acum își pierd întâmplător o mână sau un picior (într-un banal accident de circulație, de exemplu), membrul cu pricina le crește în câteva zile la loc!

 

Articole asemanatoare


Scrie un comentariu

trimite