Vremea Romania, Arad -6°C

Stiri Arad

Mihaela Mariș, o pierdere pentru noi toți

Mihaela Mariș, o pierdere pentru noi toți
Comentează 0

Mihaela Mariș a fost pentru noi toți cei care am cunoscut-o sau am fost colegi cu ea, un om deosebit, un om care mereu era cu zâmbetul pe buze, veselă, mereu râdea, iar zâmbetul ei nu îl vom putea uita niciodată. Nu a știut să urască, nu a urât pe nimeni pentru că în sufletul ei a fost un om deosebit, un om bun, pentru că așa a fost crescută de mama ei, acolo unde a copilărit la Avram Iancu lângă Vârfurile. Avea în suflet bunătatea omului de pe Valea Crișului, dar și veselia și bucuria de a trăi.

Am cunoscut-o pe Mihaela cu câțiva ani în urmă, o perioadă am fost colegi și am rămas prieteni, pentru că Mihaela era o fire foarte prietenoasă, ținea la oameni, se atașa sufletește de cei în care avea încredere și pot spune cu modestie că și eu am fost printre  acei prieteni. Chiar dacă nu am mai fost colegi, ulterior, am rămas prieteni, iar atunci când avea o problemă Miha mă suna, sau alte ori pur și simplu ne sunam să ne întrebăm ce mai facem. Am apreciat la Mihaela onestitatea, bunătatea sufletească și caracterul ei deosebit, deși nu am să pot uita nici zâmbetul ei sincer care te făcea să o îndrăgești, era un om sincer, deschis și poate de aceea am apreciat-o  toți colegii.

Este ușor să așterni pe pagină amintirile frumoase dar este așa de greu în situația dată când îți revin în minte acele amintiri și multe imagini din trecut, evenimente la care am participat împreună, la spectacolele de la Sala Sindicatelor sau de ce nu și în județ (Bîrsa, Șicula, Gurahonț și multe alte locuri), unde Mihaela cânta, pentru că Mihaela a îndrăgit foarte mult cântecul popular, iar acolo pe scenă se simțea deosebit de bine și îmi mărturisea de multe ori în culise, după spectacol că adoră să cânte, a fost cea mai mare pasiune a ei. Uneori discutam ceva cu ea și începea să fredoneze o melodie, apoi mă întreba zîmbind dacă o știu. Era un om pe care nu puteai să nu îl îndrăgești.

Avea costume populare impecabile, iar de la piept nu lipsea panglica tricoloră, pentru că așa sunt moții, sunt cei mai patrioți dintre români. Nu am să uit niciodată un spectacol la Sala Sindicatelor când Mihaela interpreta o piesă și două fetițe erau pe scenă iar Mihaela le-a luat lângă ea cu atâta drag în timp ce cânta,(vezi foto) iubea copiii, își iubea enorm de mult nepoții, își iubea familia dar îndeosebi mama, care venea de la Avram Iancu atunci când Mihaela avea spectacole. Mama ei era mândră de ea, sora Laura o iubea la fel iar nepoțeii o adorau de-a dreptul, avea o ținută impecabilă pe scenă și știa să destindă sufletele prin cântecele ei, vorbea cu toată lumea după spectacole, era numai zâmbet și bucurie era foarte populară și îndrăgită de toți cei care o cunoșteam.

Era omul care atunci când era pe scenă deborda de fericire și bucurie transmițând publicului din sală aceleași sentimente pe care le trăia.

Din păcate Mihaela nu mai este printre noi, poate așa a vrut Dumnezeu să o cheme la El să cânte împreună cu îngerii sus în cer, pentru că adora să cânte, era visul ei, însă nimeni nu s-a gândit că va ne părăsi atât de repede, la doar 37 de ani. Este un șoc pentru toți cei care am cunoscut-o, și binențeles o pierdere, pentru toată lumea.  Nu știm de ce trebuie să fie așa și nu vom putea înțelege de ce pleacă prea devreme uneori, oamenii buni dar asta nu o putemnoi oamenii hotărî. Biblia spune undeva așa ,, Până și firele de păr din cap vă sunt numărate.....,,     Mihaela v-a rămîne mereu în amintirea noastră, și dorim ca Dumnezeu să dea putere familiei ei îndurerată și le transmitem Sincere condoleanțe !

Dumnezeu să te odihnească suflet bun, să îți dea liniștea și pacea Lui, iar noi toți cei care te-am cunoscut și îndrăgit nu te vom uita niciodată, nu vom uita zâmbetul  și sufletul tău bun.

Galerie foto (61)


Scrie un comentariu

trimite