-6°C
Maia, Eminescu și Unirea
Motto: „La zidirea soarelui se ştie
Cerul a muncit o veşnicie
Noi muncim întocmai ne-am ales cu,
Ne-am ales cu domnul Eminescu,
Domnul cel de pasăre măiastră,
Domnul cel de nemurire a noastră,
Eminescu...” (Doina și Ion Aldea Teodorovici – Eminescu)
Pe 30 octombrie 1992 mișcarea pro-românească din Basarabia primea o mare lovitură, prin moartea soților Doina și Ion Aldea Teodorovici, două vedete în adevăratul sens al cuvântului care ori de câte ori urcau pe scenă își afirmau identitatea românească, cântece precum Eminescu, Două lacrimi gemene, Limba română, Pentru ea, fiind adevărate imnuri dedicate Țării din care a fost rupt samavolnic, de mai multe ori, teritoriul dintre Prut și Nistru. Iar azi, când sărbătorim ziua de naștere a lui Mihai Eminescu și implicit Ziua Culturii Naționale, se cuvine să ne amintim și de ei.
Asta, cu atât mai mult cu cât, zilele trecute, o femeie, o basarabeancă care în ultimii ani i-a ținut piept lui Putin cu succes și nu s-a înclinat nici în fața Moscovei, nici în fața noilor bolșevici trimiși de Kremlin să pună din nou stăpânire pe „Republică”, cum le place unora să spună Basarabiei, a vorbit direct, cu subiect și predicat despre Unire. După cum majoritatea cititorilor noștri știu, este vorba despre președinta Maia Sandu, care în cadrul unui interviu acordat jurnaliștilor britanici Rory Stewart și Alistair Campbell, a spus că în cazul organizării unui referendum pentru reunirea celor două țări românești, ar vota „DA”. Și a și explicat de ce, spunând că țara pe care o conduce este prea mică în fața valului istoriei. După cum era de așteptat, declarația a produs reacții, pro și contra, atât în Basarabia, cât și în România. Dacă bolșevicii fostului președinte Igor Dodon și ciracii lor o acuză pe Maia Sandu de trădare și toate relele din lume, mulți alții îi dau dreptate șefei celui de-al doilea stat românesc, fiind conștienți că Unirea cu România ar fi calea cea mai scurtă spre NATO și Uniunea Europeană și, trebuie să o spunem, spre o zi de mâine mai sigură, atât din punct de vedere economic, cât și militar. Părerile sunt împărțite și în România, mulți așa-ziși „suveraniști” dându-și acum arama pe față, motivând că nu vor să audă de nicio Unire propusă de Maia, cea vândută lui Macron și altora ca el, chit că președinta nu a propus nimic, a spus doar că ar vota „da” la un eventual referendum.
Deși reacțiile oficialilor Statului Român au fost anemice, declarația Maiei Sandu are un mare merit. A repus pe tapet problema reunificării, ignorată din păcate de autoritățile de la București după ieșirea din politica mare a fostului președinte Traian Băsescu, care la un moment dat spunea că următorul proiect de țară ar trebui să fie Unirea cu Republica Moldova. Despre Unire a reînceput să se vorbească la televizor, rețele sociale au fost și ele invadate cu subiecte pe această temă, dând naștere la dezbateri. Or, o idee care este discutată, chiar dacă este criticată și chiar desființată de unii, nu doar apărată, înseamnă că este vie, că există, iar într-un viitor mai depărtat sau mai apropiat ar putea înflori și ar putea acapara spațiul public...
Iar pentru că astăzi sărbătorim ziua lui Eminescu, care ne place sau nu, a fost un patriot, închei cu câteva versuri din Doina:
„De la Nistru pân' la Tisa
Tot românul plânsu-mi-s-a,
Că nu mai poate străbate
De-atâta străinătate.
Din Hotin şi pân' la mare
Vin muscalii de-a călare,
De la mare la Hotin
Mereu calea ne-o aţin”,
cu speranța că muscalii de toate felurile să plece odată și odată de pe teritoriul care s-a aflat sub steagul României Mari.
