De la Săvârșin pe Valea Troașului

scris de Dorin Bodea • 11 Jan 2018 • 2 Comentarii

Unul dintre cele mai pitorești locuri de pe Valea Mureșului este cu siguranță Valea Troașului, prin Temeșești în sus, până în satul Troaș situat la cca.10 km distanță de Săvârșin.

Nu spun că nu sunt și alte locuri frumoase pe Valea Mureșului, care la urma urmei are farmecul ei, chiar dacă nu seamănă cu Valea Crișului prea mult. Dimpotrivă și aici sunt locuri încântătoare: în comuna Bârzava de exemplu, la Dumbrăvița, la Groșii-Noi, Monoraștia ori Slatina de Mureș sau în comuna Vărădia de Mureș, la Baia ori la Julița, Stejar sau Lupești sau de ce nu, la Corbești, Roșia-Nouă și Obârșia din comuna Petriș, sunt locuri încântătoare, însă poate prea puțin cunoscute.

Valea Troașului însă este de o frumusețe aparte, mi-au plăcut aceste locuri de când le-am văzut prima dată și mi-au rămas la suflet pentru restul vieții ca locuri dragi. Săvârșinul de asemenea este o comună frumoasă, cu un farmec aparte, cu un aer parcă de orășel de munte (chiar dacă este comună) mai ales iarna, când totul este alb sub plapuma omătului, iar parcul și Castelul Regal aduc un plus de eleganță locului.

Dacă Săvârșinul înseamnă civilizație, partea Troașului înseamnă tradiție și sălbăticie, însă acea sălbăticie frumoasă a locurilor parcă neschimbate de vremuri sau de oameni. Este locul unde fiecare dintre noi ne dorim să rătăcim câteva zile în mijlocul naturii, chiar și iarna, când valea Troașului este înghețată bocnă, iar pădurea este îmbrăcată în mantia frumoasă a zăpezilor ce apleacă crengile brazilor încărcați de omăt.

Este de-a dreptul feeric să privești cerul plin cu stele în noapte când totul este alb și liniștit în aceste locuri. Troașul a fost dintotdeauna un loc al oamenilor care iubeau codrul, iubeau liniștea și viața tihnită de la țară. Așezat pe firul văii, ca toate satele de munte, are un farmec aparte.

Însuși Regele Mihai îndrăgea aceste locuri de basm, având plăcerea de a vâna aici sau de a colinda cu mașinile de teren peste păduri, atunci când locuia la Castelul din Săvârșin. Cu siguranță, trecătorule, vei fi încântat de aceste meleaguri, cu dealurile împădurite și fânețele cu iarba proaspăt cosită, căzută sub coasa unui gospodar trecut de mult de tinerețe, dar care nu a părăsit locurile în care a trăit o viață , în armonie cu natura, departe de lumea modernă , mulțumindu-se cu o viață tihnită aici, în frumoasa vale a Troașului.

Acei oameni crescuți acolo niciodată nu își vor părăsi satul, cu valea ce susură ușor în zilele calde de vară și nici umbra pădurii sau mirosul dulce de fân cosit de pe dealuri. Niciodată nu își vor da liniștea sufletească din locul natal, pentru că universul lor este această frumoasă vale cu cerul plin de stele în nopțile de vară, iar atunci când luna se arată în noapte de dincolo de perdeaua pădurii, toată valea se luminează ca într-un basm în care e cuprins întregul univers.

Pe cel care nu crede, îl invit să stea într-o noapte cu lună plină pe terasa cabanei de vânătoare de la Troaș și cu siguranță va avea parte de o imagine desprinsă din povești. Mulți vânători străini au gustat din acest spectacol al naturii ducând cu ei acea imagine de basm, fiind părtași la frumoasele vânători de pe aceste plaiuri unde cerbul carpatin este la el acasă și unde căprioara paște liniștită în fânețele pline de roua dimineților de vară.

Toamna, când începe boncănitul cerbilor, se aude chemarea dragostei peste întreaga vale, iar timpul parcă stă în loc. Dar câte secrete nebănuite nu ascunde acest loc minunat? Acest colț de rai pe care Dumnezeu l-a hărăzit acelor oameni care trăiesc aici, bucurându-se de o viață simplă și totodată liniștită, în armonie cu ,,Măria Sa Codrul”, care a fost dintotdeauna casă pentru locuitorii Troașului și în același timp locul preferat de mulți vânători străini care au plecat înapoi spre țara lor cu falnice trofee de cerb sau mistreț și care nu vor uita niciodată frumoasele vânători din acea vale fermecătoare cu numele Troaș.