Am avut plăcerea să stau cu dînsul de vorbă după terminarea vînătorii de la Lalașinț, seara la  Căminul cultural, unde am sărbătorit pe Moș Nicolae și pe prietenul nostru Nicușor Ștefănescu, pe cel care a fost gazda noastră a vînătorilor, cel care, alături de  Badea Ion de la Bata  duc cu mîndrie, tradiția  și frumusețea vînătorilor de pe Valea Mureșului. Aici la Lalașinț sau la Bata  simți că te cuprinde întotdeauna acel fior al dragostei de natură și vînătoare , mergînd cu gîndul la vînătorile regale de altă dată , pentru că aici totul se desfășoară după  adevărata etica vînătorească .  

Doi oameni cu suflet mare,  care merită tot respectul vînătorilor, pentru că din dragoste pentru vînat și vînătoare , Badea Ion a fost primul vînător din țară care s-a gîndit să inițieze un FESTIVAL al VÎNĂTORILOR și a reușit acest lucru, iar astăzi  județul Arad se poate mîndri că Bata este un reper pe harta țării, iar atunci cînd începe frunza pădurii să cadă sfios una cîte una, vînătorii știu că nu mai e mult pînă se va auzi ,,Cornul de vînătoare"  a lui Ion Micurescu  și se  vor aduna la Bata pentru a petrece  vînătorește împreună. Tot așa și la Lalașinț, există un om deosebit, e drept mai tînăr dar cu inima și sufletul alături de ortacii săi de vînătoare, pentru care , Nicușor a construit și o pensiune, sau CASĂ DE VÎNĂTOARE se poate spune, atît pentru ortacii de vînătoare, dar și pentru cei ce vor să petreacă în liniște și aer curat cel puțin un sfîrșit de săptămînă (despre asta, într-un articol viitor). Desigur domnul Valer Toma de la Zăbalț este alături de amîndoi, pentru că așa e frumos și creștinește să se înțeleagă oamenii, și pot să afirm cu tărie că nici o religie, fie ea de orice orientare, nu unește oamenii mai mult ca vînătoarea, aici toți sîntem egali, fie ploaie, fie vînt sau vreme bună cu soare. 

L-am întrbat pe ,,uica" Valer de ce nu s-a făcut vînător,în toți acești 55 de ani, și mi-a răspuns simplu: "cîinii au fost arma mea, am avut cei mai buni cîini de vînătoare din județ, ei au fost cei care mi-au salvat viața odată cănd m-a tăiat mistrețul. Ciinii mei și Dumnezeu m-au salvat”. Dumnezeu i-a dat viață  și a considerat că uica Valer este de mare ajutor vînătorilor, și mai trebuie să bată cu piciorul multe dealuri și ogașe, pînă îl v-a chema la el sus , pe veșnicile plaiuri de vînătoare așa cum spuneau indienii. În 55 de ani de vînătoare, o viață de om am putea spune, cîte nu a văzut acest om, cîte mii de kilometri o fi străbătut cu piciorul la vînătoare prin păduri, dealuri și fânețe, însă cîtă pasiune a pus și pune , pentru că văzusem pe YOUTUBE multe filmulețe de vînătoare în care apărea dînsul și mă tot întrebam cine poate fi acest om ?

Un om simplu, cu care e o plăcere să stai la povești despre cîini și vînătoare, te face să îl indrăgești, chiar dacă l-ai întîlnit prima dată în viață, ca mine. M-a invitat pe la dînsul, cînd trec pe la Zăbalț să văd trofeul mistrețului care l-a tăiat, pentru că acest trofeu i s-a cuvenit dînsului, așa au spus conducătorii de partid din acea vreme, și pe bună dreptate i se cuvine  lui "uica" Valer. I-am promis că voi trece pe la dînsul pe la Zăbalț să văd trofeul, și să-mi povestească acea întîmplare, din care a scăpat cu bine, datorită  cîinilor, acești prieteni devotați fără de care vînătorile noastre nu ar avea farmec. Ei ne sînt alături, fiindu-ne de mare ajutor. 
La căminul din Lalașinț, în seara de Moș Nicolae, prietenul nostru Nicușor Ștefănescu, la un moment dat, vorbind la microfon despre ajutorul cîinilor de vînătoare, a zis așa: "Vreau să aduc alături de noi un cîine, un simplu cîine.... aduceți pe LAKI" și cineva a adus un cîine de vînătoare înăuntru, iar Nicușor privind cu mare drag acel cîine a spus așa "Fără cîine n-am putea să facem vînătoare, ei sînt cei care își riscă viața pentru noi, căutind sau gonind spre ștanduri " Cavalerii negrii ai codrilor – mistreții", ei sînt alături de noi de aceea merită tot respectul nostru al vînătorilor", și mă întrebam în gînd , oare cîți  dintre noi  nu au fost salvați de cîini în situații critice la  vînătoare, la fel ca și uica Valer Toma,.. iar astăzi, dacă nu erau cîinii, să îi salveze viața, uica Valer nu ar mai fi jucat în horă, pentru că mi-a fost dat să îl văd jucînd la cei 75 de ani ai dînsului de parcă era un fecioraș.L-am îndrăgit pe acest om poate și pentru faptul că este nascut din 40 , din același an cu tatăl meu,care din păcate ,nu mai este , fost vînător și el , timp de șaptesprezece ani.  

Asta înseamnă să duci o viață echilibrată , să faci mișcare pentru că așa cum spunea în interviu , participă la toate vînătorile din zonă , mergînd și cîte  trei zile la rînd și nu obosește, pentru că e sănătos iar  pasiunea pentru vînătoare nu îl slăbește o clipă. Este îndrăgit de vînători, și cred că orice grupă de vînătoare și-ar dori să îl aibă lîngă ei, pentru că este de omenie și cunoaște cărările vînatului, ca nimeni altul , dintre gonași. Îi dorim, ca Dumnezeu să îl țină în viață, să aibă sănătate și să participe la multe, multe vînători frumoase, alături de ortacii de vînătoare. Doamne ajută !