Din start se deosebesc două categorii de clienţi care pot apela la Legea 77/2016: debitorii care au imobilul deja executat de bancă, dar are în continuare veniturile grevate de rate către bancă şi debitorii la care creditul este în derulare, dar clientul se vede în imposibilitatea de a achita în continuare ratele.

Ca să poată apela la legea dării în plată, consumatorii trebuie să facă dovada că împrumutul a fost contractat cu scopul de a achiziţiona/construi/moderniza/amenaja/reabilita un imobil cu destinaţia de locuinţă sau creditul este garantat cu cel puţin un imobil cu destinaţia de locuinţă. Unii avocaţi susţin că pot fi date în plată odată cu imobilul şi creditele de nevoi personale contractate de împrumutaţi pentru a acoperi contravaloarea avansului. Bineînţeles şi aici se impune condiţia ca aceştia să poată dovedi că banii au fost utilizaţi tot pentru a acoperi nevoile locuinţei.

Sub incidenţa legii intră şi împrumutaţii, codebitorii, garanţii personali (fidejuisorii) garanţii ipotecari ai debitorului principal. Intră în această categorie şi persoanele fizice care au garantat cu imobile proprii datorii ale unor persoane juridice. Faptul că legea oferă această posibilitate măreşte foarte mult sfera de aplicabilitate. În situatia în care creditul a fost garantat cu mai multe bunuri pentru stingerea datoriilor se vor da în plată toate bunurile ipotecate.

Primul Pas

Consumatorul întocmeşte o notificare şi o transmite creditorului, printr-un executor judecătoresc, avocat sau notar public, prin care îl informează că a decis să apeleze la Legea privind darea în plată şi să transmită astfel dreptul de proprietate asupra imobilului obţinut prin credit ipotecar, pentru a stinge datoria.

Dacă împrumutul a fost vândut de bancă la o societate de recuperare de creanţe consumatorul va adresa notificarea prevăzută la art. 5 din Legea nr. 77/2016 atât instituţiei care i-a acordat iniţial creditul, cât şi cesionarului creanţei.

Această notificare opreşte efectele contractului de credit de aceea iar ratele şi penalităţile creditului nu mai curg. Aceste notificări au în vedere două ipoteze distincte: clientul intenţionează ca banca să accepte o negociere a clauzelor contractuale la niveluri adaptate veniturilor acestuia şi a doua, intenţia debitorului de a se elibera de plata datoriilor născute din contractul de credit prin darea în plată a imobilului/imobilelor.

Pasul doi

Banca are dreptul de a formula contestaţie împotriva notificării transmise de clienţi, în termen de 10 zile de la data comunicării acesteia. Contestaţia se adresează instanţei de la domiciliul consumatorului. Împotriva hotărârii prin care prima instanţă s-a pronunţat asupra contestaţiei se poate face apel de partea interesată, în termen de 15 zile lucrătoare de la comunicare. În termen de 10 zile de la data respingerii contestaţiei în mod definitiv, instituţia de credit trebuie să se prezinte la notar pentru a semna transferul dreptului de proprietate.

Pasul trei

Dacă o astfel de contestaţie nu a existat din partea creditorului, cererea debitorului (client) se va judeca în procedură de urgenţă, cu citarea părţilor, de către judecătoria în circumscripţia în care domiciliază consumatorul. Dacă creditorul nu se conformează dispoziţiilor legale, debitorul poate solicita instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să se constate stingerea obligaţiilor născute din contractul de credit ipotecar şi să transmită dreptul de proprietate către creditor.

Când se ajunge la notar

Prima zi de convocare la notarul public nu va fi stabilită, conform Legii dării în plată, mai devreme de 30 de zile libere. Termenului de 30 de zile libere se calculează astfel: nu se are în vedere ziua în care acest termen a început să curgä (prima zi) ziua în care acest termen se împlineşte (ultima zi). Dacă ultima zi este o zi de sărbătoare legală sau de repaus săptămânal, atunci termenul se prelungeşte până la expirarea primei zile lucrătoare. Cu titlu de exemplu, un termen de 30 de zile care începe sã curgã pe data de 13.05.2016 se va împlini la data de 13.06.2016 (întrucât ziua a 30-a cade într-o zi de duminicã).

Costuri notariale aferente transferului de proprietate

Pentru a opera în mod efectiv transferul dreptului de proprietate se impun următoarele costuri: onorariul notarial minim pentru autentificarea contractului — acesta este în sarcina consumatorului; taxa de intabulare la OCPI — se va achita de către bancă; impozitul datorat Statului la vânzare conf. art. 111 din Noul Cod Fiscal. — nu ar trebui achitat de niciuna dintre părţi.

Potrivit calculelor făcute de unul dintre iniţiatorii legii, avocatul Gheorghe Piperea, notificarea ar trebui să coste maxim 150-200 lei, cu tot cu taxe, cheltuieli poştale şi costuri ale fotocopierii. De asemenea, acesta susţine că autentificarea ar trebui să se facă la valorile imobilului din grilele notarilor (şi nu la soldul datoriei) şi, în funcţie de imobil, ar trebui sa coste 3-4 000 de lei, cu tot cu intabulare.

Sursa jurnalmm.ro