-6°C
Din Izmir, cu gândul la Smyrna
Într-una din zilele călătoriei din Turcia am luat la explorat Izmirul, căutand Smyrna de altădată, "cu bărbații trăgând din narghilele în fața cafenelelor, îmbrăcați în șalvari, cu turbane înfășurate pe cap", cu casele levantinilor veniți să facă afaceri într-o lume in care grecii, turcii, armenii și evreii trăiau intr-o armonie perfectă (“Familia mea s-a stabilit în Smyrna prin 1700. Tot ce e francez la noi e limba pe care o vorbim. Cu un accent ciudat, după cum știi. Dacă cercetezi arborele nostru genealogic, n-ai să găsești niciun membru al familiei noastre născut in Franța").
Am poposit la Kizlaragas Han acum transformat în bazar, iar apoi am intrat in moscheea Hisar si am trecut să vedem casa lui Sabatay Sevi Evi, cel ce s-a declarat ‘Mesia’ la 22 de ani (mi-am propus să citesc cartea lui Andrei Cornea despre acest ciudat personaj, născut în Smyrna și care a dat naștere unui curent în iudaism numit Sabatayism).
Am terminat ziua vizitând un vechi conac cu arhitectură franceză de secol 19, care găzduiește un mic si cochet muzeu de artă moderna (Arkas Art Center).
A doua zi de dimineață am strabatut faleza, admirând îndemânarea pescarilor care își încercau norocul, precum si frumoasele vase de croaziera, care-și purtau turiștii porniți să guste din minunile locului.
P.S. Citatele sunt din cartea "Tăcerea Șeherezadei" de Defne Suman.
Ing. Dorin Belei
