Vremea Romania, Arad -6°C

Stiri Arad

De ce suntem supuși dușurilor scoțiene?

UTA - Chindia Târgoviște 0-2

De ce suntem supuși dușurilor scoțiene?
Comentează 1

E o întrebare transmisă jucătorilor echipei UTA, antrenorilor echipei UTA și nu conducătorilor clubului UTA.

Reamintesc celor care nu au auzit, că dușurile scoțiene se caracterizau și se mai caracterizează prin serii repetate și alternative de jeturi cu apă caldă și rece. Conform medicilor, aceste ” biciuiri” cu apă caldă și rece ar face bine la sănătate, la călirea corpului la rezistența lui la schimbările de temperatură.

În acest campionat, jocul și rezultatele obținute de roș-albii arădeni au fost dușuri scoțiene în toată regula. Oare ca să ne călească? Să ne facă mai sănătoși? Cred că ar fi momentul să spunem toți : AJUNGE! Nu numai că nu am devenit mai căliți, ci, mai puțin și dăm în damblagism.

De la bucuriile trăite la victoriile obținute în deplasare, trecem brusc la mâhnirile și mai accentuate suferite în urma înfrângerilor sau semi înfrângerilor de pe ”Francisc Neuman”. Și ca cireașa să fie așezată și mai strâmb pe tort, antrenorul Balint învinovățește conducerea clubului. Deci, după ce ne surprinde pe toți cu schimbări în formula de joc ( Vukcevic rezervă la un meci jucat acasă atunci când ai nevoie de un apărător ofensiv, Erico, uitat și el pe banca de rezerve sau introdus cu 5 minute înainte de final, doar, doar va marca un gol cu capul), Gyuszi nu a mai găsit motive de scuze decât faptul că salariile au întârziat cu ...6 zile!!!.

De ce ( revin iar la întrebări pe care mi le-am pus luni, în frigul serii , pe scaunul de la presă) se produc atât de des schimbări ciudate ? Sau de unde această încăpățânare de a forța mâna ( scuze, piciorul) unor jucători care au demonstrat mereu că reușitele lor sunt rezultatul unor grave greșeli ale adversarului ( cadourile lui Dobre).

Nu știm, nu avem, acces la antrenamente. Poate acolo se întâmplă ceva ce nu le place antrenorilor. Dar măcar să se facă public aceste lucruri, altfel, trăim și noi suporterii, ziariștii în ceață.

Până la urmă, ne convingem și ne mângâiem ,vrând -nevrând, cu ideea că singurul jucător titular care ar trebui să nu lipsească niciodată , este publicul.

Am urmărit meciul de luni, din tribuna presei, cu sentimentul rușinii unui privilegiat ,că un grup de ” cu UTA până la moarte” neafectați de dușurile scoțiene ale elevilor lui Balint, au trebuit , ca niște ocnași să cânte , să îmbărbăteze, să plângă, după gratiile unei portițe a stadionului.

Articole asemanatoare


Scrie un comentariu

trimite