Kebab cu sânge de om

scris de Vasile Zărăndan • 25 Apr 2020 • 0 Comentarii

P(r)oza zilei: Kebab cu sânge de om

Exact în urmă cu 5 ani de zile, într-o Duminică rece și ploioasă de sfârșit de aprilie, am primit ”pe surse” informația că, undeva, pe lângă Târnova, un bărbat se aruncase în urmă cu o oră sub tren.

Și, deși era seară și ploua necontenit iar drumul Șiriei era pe atunci iadul pe pământ pentru șoferi, am reușit să ajuns la Postul de Poliție din Târnova chiar în momentul în care un echipaj de serviciu se pregătea să însoțească mașina IML (medicina legală) pe drumul de țară ce ducea spre linia ferată unde se petrecuse nenorocirea. Numai că polițiștii, deși politicoși și binevoitori, nu mi-au dat voie să merg cu ei cu mașina (așa e legea!), ci mi-au sugerat să-i urmez cu mașina redacției.

Însă, după vreo 5 km de mers pe un drum de țară plin de băltoace, gropi și hârtoape, a trebuit să ne oprim cu toții, resemnați. Atunci șeful de post a dat un telefon și într-un sfert de oră a venit un tractor și ne-am continuat drumul în remorcă, echipajul de la medicina legală, polițiștii și eu, ținându-ne care cum puteam de balustradele remorcii și ferindu-ne aparatele de ploaie.

Ajunși la locul tragediei s-a constatat că, după ce bărbatul se aruncase sub tren, trupul lui mai fusese târât vreo sută de metri de locomotivă, așa că bucăți din corpul nenorocitului se găseau împrăștiate peste tot pe această distanță.

Echipajul de la IML s-a apucat imediat de treabă și, cu lanternele și telefoanele aprinse, au început să culeagă bucățile de corp omenesc, căzute pe lângă terasament sau între traversele liniei ferate și să le pună în pungi de plastic.

Și, pentru a merge mai repede treaba și a scăpa odată de ploaia aceea mocănească, m-am oferit să-i ajut și eu, însă deoarece nu au mai avut mănuși și pentru mine, n-am avut încotro și a trebuit să adun bucățile de carne însângerată cu mâinile goale și le pun apoi într-o pungă.

Noaptea, într-un târziu, operațiunea s-a încheiat și tractorul cu remorcă ne-a transportat, pe noi și pungile cu ce mai rămăsese din nefericitul om, înapoi la mașini. Ajunși la Târnova, polițiștii, amabili, m-au invitat să intru și să mă spăl pe mâini la ei la post dar, întrucât eram ud leoarcă și complet înghețat de frig, am răspuns că nu mă mai spăl, ci voi ajunge una, două la Arad și voi face acasă un duș fierbinte.

Numai că aproape de miezul nopții, când am intrat pe str. Unirii din Arad, am mai prins deschisă o kebăbărie ce făcea curățenie și am comandat pentru acasă un kebab. Însă băieții, care mă cunoșteau, mi-au pregătit rapid o porție și m-au poftit să mânânc kebabul la ei înăuntru, la căldură, până ce termină ei de spălat pe jos.

Ceea ce am și făcut bucuros, căci eram zgribulit de frig și pe jumătate adormit și, abia după ce devorasem aproape tot kebabul, m-am oprit la un moment dat din mâncat, gândindu-mă ce zi solicitantă a mai fost și Duminica asta și abia atunci mi-am adus aminte că, înainte de a mă pune la masă, eu uitasem de fapt să mă mai și spăl pe mâini ...

P(r)ozeur: Vasile de Zarand