După numele primelor famillii ajunse aici vine denumirea satelor: Trifeşti, Mătişeşti etc. Până în secolul al XVII –lea  nu se ştia despre Arada, Albac, Gârda, Scărişoara, Arieşeni sau Vadul-Moţilor, deoarece toate formau o unitate  politico-administrativă cu numele Rîul Mare(Nagy Aranyos), acest nume purtându-l şi pe timpul răscoalei lui Horea la 1784. Denumirea localităţii pînă la 1918 era consemnată sub diferite nume în actele oficiale: Arada, Gura Arăzii, Rada, Albac-Arada, iar din 1968 numele ramâne cel actual. 

Am ajuns în comuna Horea cu dorinţa de a vedea cum trăiesc moţii acolo în munţii Apuseni, dorind totodată să-l cunosc personal pe domnul Corneliu Olar, fostul Deputat al Moţilor şi al Munţilor Apuseni, cel care a avut iniţiativa de a construi ,, AMBASADA MOŢILOR " la Bucureşti, pe cel care a luat iniţiativa de a căuta avionul prăbuşit în munţii Apuseni, adunând moţii, cautând şi găsind avionul prăbuşit, ceea ce radarele şi aparatura sofisticată a instituţiilor statului nu au reuşit, a făcut-o acest om cu moţii lui, iar astăzi sunt oameni care trăiesc datorită acestor oameni simpli, a moţilor si a lui Corneliu Olar. 

Auzisem multe lucruri frumoase despre dânsul şi aşa este, acest om a făcut foarte multe lucruri extrem de bune şi frumoase pentru moţii lui şi pentru zona Apusenilor. După ce am văzut, numai în comuna Horea cât s-a realizat, pot să afirm, fără a lăuda sau a exagera, că nu cred  să mai fi avut moții un asemenea lider de la Avram Iancu sau Horea, Cloşca şi Crişan până în prezent, cum este Corneliu Olar. S-a "bătut" cu instiţutiile statului, până a convins, aducând bani pentru investiţii, cât a fost deputat pentru zona Apusenilor, şi a făcut investiţii cât a fost primar, ca moţii lui să aibă o viaţă mai bună, şi a reusit, iar din acest punct de vedere se poate spune că este un om împlinit. Dacă astăzi comuna Horea arată frumos i se datoreaza lui în mare parte, însă şi oamenilor cu care el colaborează. 

Când am ajuns în comuna Horea am rămas de-a dreptul fascinat de ceea ce am văzut şi mă refer nu numai la peisaj care este fermecător (aici este numai pădure de molid cât vezi cu ochii), însă ce mi-a atras atenţia sunt investiţiile făcute în acest loc superb situat între munţi, pentru că una este să faci o investiţie să construiești pe loc drept şi altceva la munte, una e să introduci apa în Șiria sau Măderat, şi cu totul altfel este la Horea, în inima muntelui, cu mult mai multă trudă, şi cu toate astea Horea are apă curentă, inclusiv hidranţi din loc în loc prin comună (chiar dacă pădurea, sau vreo clădire ar lua foc, până la sosirea pompierilor moţii s-ar descurca singuri)ceea ce nu am vazut prea des la noi în Arad. 

Așezată intre munti pe firul văii Arada, Horea este deosebit de frumoasă, case mari fermecătoare, câteva magazine bine aprovizionate, farmacie, dispensar, un cămin cultural mare şi frumos construit în stil rustic, la fel ca și primăria Horea, pentru că lemn există aici, Au grădiniță , o şcoală frumoasă cu clasele I-VIII, unde învaţă şi copiii din satele aparţinătoare, pentru că Horea are 14 sate aparţinătoare şi toți copiii de la clasa a-V-a la a-VIII-a(în afară de Mătişeşti) coboară jos la Horea de luni şi rămân până vineri, pentru că acolo există un internat, unde dorm, mănâncă, învaţă şi se joacă aceşti copilaşi minunaţi pe care i-am îndrăgit. Nu mai sunt puşi pe drumuri până sus în sătuțele lor zilnic, iar părinţii plătesc o sumă modică pentru cazare şi mâncare, restul fiind subvenţionat de primărie (un lucru de admirat). Internatul este modernizat, având toate condiţiile necesare, iar personalul internatului este deosebit, cald şi grijuliu faţă de aceste suflețele (am stat în internate în Arad sau Galaţi şi pot să văd uşor diferenţa), iar seara sunt duşi la terenul sintetic să se joace, după terminarea lecţiilor. Este un lucru extrem de util atât pentru părinţi cât şi pentru copilaşi acest internat. Îi priveam seara cu drag, când se jucau şi mă gândeam cîți dintre aceşti copilași vor ajunge oameni mari în viață, pentru că adevăratele valori umane vin întotdeauna de la țară, mai rar de la orașe. Alt lucru care m-a făcut să-i îndrăgesc este faptul că se vedea creșterea bună, de acasa, nu am văzut unul măcar să fie obraznic sau să vorbeasca urît, şi mi-a trecut prin față propria  copilărie, când știam toți copiii ce este respectul față de cei mari şi bunul simț. Iată ca acest lucru se mai găsește la copiii moților, ceea ce nu mai vezi la orașe astăzi. 

Alt lucru extraordinar de util pentru toată comuna Horea şi împrejurimi este faptul că la intrarea în comună există HELI-PORT PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ, iar dacă cineva, inclusiv vreun turist, este într-o situaţie de urgenţă nedorită, se sună şi vine elicopterul SMURD de la Sibiu. Horea mai are şi sala de sport, teren sintetic cu nocturnăîntr, inclusiv un bloc ANL cu 12 apartamente, un lucru unicat într-o comună şi mai ales la munte, însă şi o biserică foarte veche ce poate fi monument istoric, fiind construită pe vremea lui Avram Iancu.

Nu am reuşit să văd totul, pentru că pe nesimţite se întunecase de-a binelea când luna şi-a făcut simțită prezența peste vârfurile dantelate ale pădurii de molizi făcând ca totul să fie ca desprins din poveste. Am ridicat privirea peste pădurea de molizi și am văzut un cer pestriț, plin de stele, fiind un loc nepoluat, pentru că numai unde nu există poluare cerul este împestrițat cu stele. Mirosul de brad şi aerul curat se simte la tot pasul, iar oamenii sunt buni, asta simțindu-se după primele cuvinte schimbate, sunt prietenoşi, iar aici salutul este: "DOAMNE AJUTĂ". Aceşti oameni sunt  mai  aproape de Dumnezeu, așa sunt ei, moţii, mai credincioşi, poate şi traiul aspru al muntelui îi face așa, însă simţi că aici e o lume mai bună, mai liniştită şi chiar te poţi adapta uşor. Biserica din Horia este, aşa cum se spune despre ea, "Catedrala Albă a Apusenilor", deosebit de frumoasă, iar dacă o priveşti seara (luminată) ai senzaţia că este un frumos castel între munți. 

A doua zi am plecat împreună cu domnul vice-primar Ioan Trif prin comună, şi pot să spun că a fost o plăcere să cunosc comuna alături de dânsul, un om deosebit, cu care am rămas prieten. Alt lucru deosebit este faptul că drumurile sunt asfaltate, urmând ca anul viitor să se asfalteze şi drumul spre Fericet, satul natal al marelui erou naţional Horea, pentru ca turistul care vine aici să poata vedea muzeul şi locurile pe unde a călcat Horea.   Alte câteva sătuțe de pe dealuri vor beneficia în curind de asfalt. Am urcat până la Trifeşti să văd biserica de aici şi școala primară, şi din nou un peisaj de vis, o panoramă splendidă, oameni buni, iar copii de la școală, toţi, numai zâmbet. Aici pentru prima dată în viaţă am văzut un calculator de lemn, pentru ca lemnul aici este prezent peste tot. Iar domnul învațător Neag Viorel mi-a prezentat cum funcționează făcând ca aceşti copilaşi să înţeleagă foarte uşor lecţia predată. 

Am plecat spre Mătişeşti să vizitez Izvoarele binecuvântate pentru că cele mai multe sunt pe drumul de la Horea la Mătişeşti. Drumul fiind asfaltat şi foarte bun, paşii ne-au purtat până la limita cu judeţul Cluj, de la izvor la izvor, pentru că trebuie să ştie orice turist, şi nu numai, că pentru a ajunge la lacul Beliş o poate face cel mai uşor pe la Horea, deoarece asfaltul merge trecând prin Beliş până la Huedin şi Cluj. Pentru un turist este cel mai frumos traseu, trecând prin Horea, deoarece aici sunt multe pensiuni care aşteaptă turiştii iar locurile sunt deosebit de frumoase şi merită să faceţi fie şi numai un popas de o zi la o pensiune din Horea sau la Mătișești de unde aveţi o panoramă superbă peste munţi, dar odată ajunşi aici sigur veţi reveni mereu, pentru că liniştea şi aerul puternic ozonificat de aici o să vă încarce bateriile pentru multa vreme, iar apoi puteţi continua drumul până la Beliş, dar vă asigur că răsplata sufletească va fi dublă, după ce veţi vedea salba de izvoare binecuvântate de aici, care aduc faima Apusenilor şi încep să cucerească turismul din Munţii Apuseni, atât de frumoşi însă nu suficient de mediatizaţi. (Despre Mătişeşti, despre frumoasele izvoare binecuvântate, 12 la număr (12 apostoli) şi pădurile moţilor de care Corneliu Olar are grijă să nu fie prădate, voi vorbi într-un articol viitor peste cîteva zile).

Am coborit de la Mătișești, de fapt trecuserăm până în judeţul Cluj, şi am revenit la Horea la primărie, am stat de vorbă cu primarul comunei, domnul Nicola Marin despre "Domeniul Schiabil Ursoaia" de la Mătişeşti, unde se intenționează amenajarea unei pârtii de schi, care se vrea a fi mult mai frumoasă ca la Arieşeni - Vârtop, şi mai căutată de turişti, fiind la limită cu judeţul Cluj, iar domnul Corneliu Olar mi-a prezentat  tot ceea ce s-a făcut aici pentru protejarea pădurilor moților si despre  ,,Dîmbul lui Gîf  despre care  au scris Americanii în NEW YORK TIMES în anul 2002  despre proiectul care a adus faimă munților Apuseni  făcind din Horea și Mătișești sate Europene înaintea aderarii României la U.E. E lucru mare să te dăruieşti şi să faci ceva bun pentru semenii tăi, să dai tot ce ai mai bun ca cel de lângă tine să poată avea o viaţă mai bună, iar copilașii moților, pe care ei moţii îi iubesc cel mai mult şi care sunt cel mai frumos dar de la Dumnezeu, să ducă un trai mai bun ca părinţii lor să nu mai fie nevoiţi să plece spre alte zări, trăind cu sufletul şi gândul la frumoasele plaiuri din Apusenii lor dragi, pentru că ştiu acest lucru, având prieteni moți în Arad si toți îmi vorbesc cu drag de Apuseni. Acest lucru l-a început Corneliu Olar la Horea şi iată că astăzi comuna Horea este una dintre cele mai populate comune din Munţii Apuseni, şi sunt convins că nu se va opri aici, pentru că am văzut alături de el, asemeni brazilor din munții Apuseni, stau moţii.         (Partea a- II-a  v-a apărea peste 2-3 zile.)