Blestemul lui Gâlcă

scris de Lucian Șerban • 26 Aug 2019 • 0 Comentarii

Am trăit să o vedem și pe asta, Dinamo și Steaua (spun și scriu Steaua pentru că pentru mine procesele și tot tămbălăul apărut între Ministerul Apărării și clubul patronat de Gigi Becali nu au nicio logică, iar ceea ce s-a întâmplat până acum din punct de vedere juridic nu este decât o ficțiune apărută ca urmare a încăpățânării celor două părți) împart ultimele două poziții ale clasamentului Ligii I. Da, ați citit bine, două cluburi care altă dată erau cele mai puternice din țară, au ajuns pe locurile 13-14, ultimele din clasament, intrând în luptă nu pentru câștigarea campionatului, a cupei sau a unui loc de cupă europeană, nu, ci pentru a scăpa de lanterna roșie.

Pe la mijlocul anilor '80, pe când aveam câțiva ani și a început să mă intereseze fotbalul, perioadă în care erau puține meciuri televizate, etapa fiind transmisă în schimb la radio, am aflat apoi am constatat că Steaua și Dinamo erau cele mai puternice echipe. Am ales să devin stelist și am rămas suporter al echipei ce juca pe atunci în Ghencea.

Steaua și Dinamo au luptat ani la rând pentru întâietate, până ce pe firmament au mai început să scoată capul câte un Rapid, o Universitatea Craiova, o Unirea Urziceni, un Viitorul și mai ales un CFR Cluj, ca să dau doar câteva exemple. Au fost ani mai buni sau mai răi, dar niciodată ca și acum, când după șapte etape, cele două ocupă locuri de retrogradare.

După cum spuneam sunt stelist, deci nu o să mă refer la Dinamo, deși îmi pare rău și de ceea ce se întâmplă acolo. Situația de la Steaua mă deranjează profund, mă doare chiar... Suporterii știu de ce.

Vă mai amintiți când Steaua a câștigat pentru ultima dată campionatul? Eu a trebuit să caut pe google, pentru a nu încurca anii. A fost acum patru ani, în 2015. Echipa nu a câștigat atunci doar campionatul, ci și Cupa României și Cupa Ligii. Steaua a fost la un pas de grupele Ligii Campionilor, pierzând calificarea la loviturile de departajare, iar în Grupele Europa League a fost la două puncte de primăvara europeană. Atunci echipa era antrenată de Costel Gâlcă, iar patronul Gigi Becali era la pușcărie.

Vă mai amintiți ce a făcut Gigi Becali la sfârșitul sezonului? L-a dat afară pe Gâlcă pentru a-i face loc finului său, Mirel Rădoi, care tocmai pusese ghetele în cui și își începea cariera de antrenor. Sigur, și eu mi-aș fi dorit mai mult pe plan european, și cred că și ceilalți steliști, dar nu a fost tocmai normal să dai afară antrenorul care ți-a adus trei trofee într-un sezon. De atunci Steaua nu a mai câștigat niciun campionat, fiind nevoită să se mulțumească patru ani la rând cu locul al doilea. Din păcate nici Rădoi nu a stat prea mult pe banca echipei pe care a condus-o în trecut din teren, în calitate de căpitan, obținând primele rezultate notabile ca antrenor abia acum, la Campionatul European U 21.

Dacă echipa nu a mai impresionat prin rezultate, nu a impresionat nici prin numele antrenorilor care au ajuns să stea pe bancă, nume precum Nicolae Dică, Mihai Teja, Bogdan Andone, Vergil Andronache sau Bogdan Argeș Vintilă (antrenorul numit în urmă cu câteva zile, care a debutat cu un eșec de proporții în fața echipei Gaz Metan Mediaș, un club mic care are însă antrenor la echipă, Eduard Iordănescu) nespunând nimic. Asta, în condițiile în care, alți antrenori, ceva mai cunoscuți, au refuzat oferta lui Gigi Becali, pentru că nu au putut accepta ca acesta să le facă echipa și să decidă până și schimbările. După cum spunea aseară Ilie Dumitrescu, nu mai rămâne decât ca Becali să conducă antrenamentele și să stea pe bancă la meciuri. Poate așa Steaua ar avea o șansă... să ajungă în Liga a II-a. Și nu în urma unor probleme financiare ca alte cluburi cu nume care au fost retrogradate, ci în urma rezultatelor obținute.

Așa se întâmplă acolo unde nu este cap, așa se întâmplă când un patron care nu este de meserie se implică într-o afacere mai mult decât este cazul, nelăsând specialiștii să-și facă treaba. Din câte îmi amintesc și înainte ca Becali să intre la pușcărie, clubul avea probleme. Tot din cauza implicării sale. Sunt aproape sigur că rezultatele obținute de Gâlcă se datorează tocmai faptului că patronul a fost departe de echipă. Și nu, nu îl bănuiesc de intenții rele, doar de prea mult orgoliu și de nepricepere, ca să mă exprim elegant. Da, este afacerea sa, dar pentru a avea rezultate, pentru a câștiga meciuri, pentru a câștiga campionate, cupe, pentru a obține calificări în grupele competițiilor europene, echipa trebuie condusă de oameni de fotbal, iar antrenorul principal trebuie lăsat să fie principal, nu un secund al patronului.

Pentru că se simte vinovat cu privire la modul în care l-a tratat pe Gâlcă, Becali vrea acum să meargă în pelerinaj la Muntele Athos și să facă donații generoase mănăstirilor de acolo, scrie sport.ro. Ceea ce sper eu este ca la întoarcere să își schimbe comportamentul, să lase antrenorul să antreneze, să facă echipa și schimbările necesare după fiecare meci și în timpul jocului, pentru că situația de acum de la echipă i se datorează în totalitate. Doar așa cred eu că poate fi înlăturat blestemul lui Gâlcă.