Context:

     A  nins cu flori de lacrimi și evlavie ... la început de Gustar ...

     Corul Bisericii Ortodoxe din comuna Macea a sărbătorit 130 de ani la Catedrala Episcopală din Jula Sânnicoară (Ungaria) într-un Popas de suflet.

     Alegerea metaforei  ninsorii din titlul acestui eseu, vine din rădăcini și obîrșii, în cazul nostru, parafrazând pe Lucian Blaga în definitiv, satul e o idee de timp pentru fiecare iar îndreptându-ne înspre George Enescu, vom fi de acord cu afirmația:

De aici plec odihnit, din seva pământului meu.

     Macea este o așezare de câmpie, așezată la Cumpăna Apelor, pe dolme, la est de Banat și la sud de Crișana și la aprox. 25 km de reședința de județ, Arad (atestată documentar în 1380).

     La 7 km de Granița cu România (Vărșand) se află localitatea Gyula (Jula) care cuprinde două diviziuni: Orașul Românesc Mare și Orașul Românesc Mic.

     Când, la Zi de Rusalii, inginerul Cristian Vuin din Macea din Pusta Aradului, mi-a destăinuit o taină ce și-o dorea a fi împlinită, nu am stat o clipă în loc: Știu de la dumeta că anul acesta Corul Bisericii Ortodoxe Macea împlinește 130 de ani.

    Aș dori ca împreună cu dumeta, să mă ajuți, să facem o misiune la românii care trăiesc în alte țări.

   Am stat și am gândit că, a mulțumi pentru o rugare de alte dăți, se poate săvîrși și printr-o cântare și am propus acest demers părintelui preot Teodor Marc din Gyula.

   Au trecut peste două veacuri de când Catedrala  Sânnicoară din orașul Gyula (Jula) din Ungaria, ctitorită de familia Nicoreștilor, dăinuie pe aceste meleaguri încărcate de istorie.

   Moise Nicoară s-a născut la 30 nov. 1874 (m. 10 octombrie 1861, înhumat la Mănăstirea Mihai Vodă) la Gyula, în familia nobilului Petru Nicoară-Nyukora, tată, și Maria Șerban, mamă, (fiind primul român ortodox cu studii academice complete, studiind la Oradea, Arad, Pojon/Bratislava și Viena).

   A studiat la Gimnaziul Regal Superior din Arad.

   A fost jurist, profesor, traducător, scriitor dar și un înfierat patriot care a militat pentru drepturile românilor din Banat și Crișana (care a semnat cu numele Moise Nicorescu și vorbea 13 limbi europene iar locurile de baștină din Gyula sunt consemnate ca Ulița Nicoreștilor).

   De numele strămoșilor săi se leagă zidirea lăcașului Bisericii Ortodoxe Române din Gyula, azi, Catedrala Episcopală.

   În Parcul acesteia se află busturile lui Liviu Rebreanu și Moise Nicoară (acesta fiind considerat un precursor al Mitropolitului Andrei Șaguna).

   O dată memorabilă este ziua de 4 noiembrie 1995, când au fost dezvelite Busturile acestor corifei în curtea Episcopiei, pentru că  Nimic nu poate exista fără istorie (Cornelia Bodea, academician).

   Liviu Rebreanu (1885-1944) a fost repartizat la 1 septembrie 1906 ca sublocotenent în Armata austro-ungară la Regimentul al doilea de honvezi regali din Gyula (în 1908 a demisionat).

   Aici și la Budapesta Rebreanu a scris mai multe opere (povestiri din ciclul  Scara măgarilor).

   În detenție la Gyula a scris Golanii (în documente era cunoscut precum Oliver Rebro, fost maistru bucătar al Popotei).

   Toată ziua o petrec într-o celulă care e curată și spațioasă.

   Asocierea jubileului unui cor sătesc bisericesc, cu acesti titani de neam, este, nu doar o mărturie, ci și o cârdășie de vecuire, prin alte forme de cultură.

Conținuturi:

   Considerată a fi Templul spiritualității românești din orașul maghiar, Catedrala Episcopală din Jula și-a primenit hainele, și-a deschis larg porțile și a dovedit aceeași ospitalitate pe care o știam, de multă vreme.

   Lăcașul de Închinare de la Jula (denumire adaptată fonetic) a primit Corul Bisericii Ortodoxe din comuna Macea (1896-2026), dovadă a relațiilor de comuniune sufletească dintre cele două biserici românești.

   Să nu uităm de Biserica de Lemn de la Jula (1721) și nici de cea de la Macea (1700).

   De 130 de ani, Corul mixt al Bisericii Ortodoxe Macea, încântă auditorii cu un repertoriu compus din cântări bisericești, pricesne şi colinde (dar și cântece culese din diferite genuri muzicale).

   Cum fiecare turmă își are păstorul ei, Corul mixt al acestei biserici nu s-a pierdut în negură de vremi, ci, din 1896 a dăinuit prin credincioșia măcenilor (primul dirijor fiind Teodor Otlăcan, care era şi crâsnic).

   Trebuie subliniat faptul că, înființarea acestui cor a avut, la acea dată,doar câteva precedențe: Corul din Chizătău, Timiș, o dată fiind 1840, apoi 1850, Corul de la Mînerău, Bocsig, 1863, Corul din Maramureș, Corul de la Bistra, Alba, 1883, de la Șomcuța Mare, 1889, ca fiind sătești și reprezentative pentru repertoriul acelor vremuri (să nu uităm Corul Plugarilor de la Șiria, despre care, însuși Ioan Slavici povestește, că a cîntat prin 1859 avândca dirijor pe învățătorul satului de atunci).

   Acestea erau conduse de învățători sau slujitori ai bisericii și erau considerate Coruri țărănești (sau ale plugarilor).

   Apoi, în vremi de bătaie, a venit ca dirijor învățătorul Ilie Văcaru și a înființat un cor pe patru voci (ce amintire duioasă: dirijorul a fost învățătorul tatălui nostru).

   Crucea din curtea bisericii cu numele coriștilor, (și ridicată în memoria celor prefăcuți în stea) confirmă faptul că un popor nu poate trăi fără slujire și prin cânt, unei convingeri asumate (din punct de vedere spiritual).

   Această cruce este un legământ care înseamnă durabilitate în sacralitate ridicată din inițiativa membrilor corului.

   Cealaltă cruce din fața Bisericii Ortodoxe, (care se alătură altor Crăciun de Hotar din arealul localităților Macea și Sînmartin), a fost ridicată de Familia Șiclovan-Pețăla, ca o confirmare a Punctului 0 central (renovată în 2016).

   A nins cu lacrimi ... în Gustar ...

   Anul acesta se împlinesc 130 de ani de la primul cor bărbătesc, pe două voci (1896) înființat la Macea de către Todor Otlăcan.

   A urmat alt cor, pe patru voci înființat de Ilie Văcaru, învățător și director de școală, care venea de la Gai, unde a dirijat Corul Sfântul Ilie, (în vreme de dinainte de cel de-al Doilea Război Mondial – 1933).

   Perioada anilor '50 îl găsește pe Ilie Văcaru la Gai (Apateu și Grădiște).

   Acum, școala se va separa de biserică, iar învățătorii au început a pregăti tineri pentru activități extrabisericești.

   După război, la vremea anilor '40 și începutul anilor '50 un grup de tineri, printre care Petru Cazan fiu de cantor și cantăreț din 1936, Ilie Șiclovan, Ioan Știubei, Ștefan Cazan (seminariști) au decis să înființeze un cor mixt.

   Petru Cazan a pus bazele corului bărbătesc pentru biserică, era talentat și la fagot ca instrument, în 1949, făcea parte din  glasurile  care repetau de două ori pe săptămâna: Șiclovan Ilie a lu' Tărăntișu, Cazan Ștefan, Ștefan a lu' Iuonu Petri, Știubei Ioan, Uănicu lu' Știubri, Mercea Ioan (tatăl fostului primar).

   O parte dintre aceștia a urmat Seminarul Teologic de la Caransebeș (Șiclovan Ilie, Cazan Ștefan, Știubei Ioan), iar la îndemnul preotului Terentie Mihiț, Șiclovan Ilie a urmat și Seminarul de la Oradea,devenind cantor.

   Un alt nume este cel al profesorului Ioan Stana care a înființat Corul bărbătesc de la Căminului Cultural (pînă în 1953), dar a avut merite și pentru Corul mixt bisericesc.

   Corul bărbătesc va da răspunsuri liturgice pe patru voci și va fi condus de Ioan Anghelina după partitura învățată de la Ilie Văcaru (învățătorul tatălui nostru).

   Acest cor se va dizolva la sfârșitul anilor '50. (pentru că unii membri au fost recrutați) iar dirijorul va urma studii superioare la Timișoara.

   Același dascăl înființează și un cor mixt.

   Însă acestea nu durează mult, începe războiul, este concentrat și dirijorul.

   Relațiile membrilor din cor și ale bisericii sunt și astăzi indestructibile.

   Trebuie menționat că și cadrele didactice din comună, la acele vremuri au format și dirijat corul măcean, de exemplu: T. Gurban, Ileana Duma, D. Grama ș.a., această preocupare fiind o cerință educativ culturală pe atunci (anii '60,'70).

   A existat și o fanfară care s-a dizolvat (cum și la Adunările baptiste și adventiste ori la etnicii germani, fanfarele deschideau evenimente ori încheiau procesiuni).

   Astfel, de Florii, împreună cu biserica, se sărbătorește corul înființat în 1968.

   Premergător anului 1968 cantorul Ilie Șiclovan (absolvent al Seminarului de la Caransebeș) se va preocupa de reînființarea unui cor mixt format, această dorință i se va împlini în 1968 și ființează și astăzi.

   După ieșirea la pensie a lui Ilie Șiclovan, începând cu anul 1993, corul va fi dirijat de Ion Anghelina.

   În existența lor, corurile au dat răspunsuri liturgice în biserică sau au participat la diferite evenimente laice ori de alt rang bisericesc; a fost o aniversare și s-a dezvelit o cruce în curtea bisericii pe care sunt trecute nume de preoți, coriști, dirijori.

   Se cuvine a menționa una din mărturii despre existența corului măcean (cf. Nicu Abrudan, cu porecla Ciulu):

Se cunoaște anul 1933 când corul a fost dirijat de Ilie Văcaru.

   Ca și cântăreți de strană se pot aminti: Tămaș Pavel, Bodonea Marcu, Crișan Mihai, Mihuța Teodor, Tolan Teodor, care era și crâsnic, Tolan Traian (s

Sfătu'), cantor, crîsnic și dirijor.

   Din vechi repertoriu alegem câteva cântări: Multe patimi, Din tinerețile mele, Catavasiile, Antifoane ș a.

   Biserica Ortodoxă din lemn Macea a fost consemnată pe la 1700 iar Biserica Ortodoxă de mir se cunoaște de la 1800 (ctitorie a lui Pavel Csernovics, ale cărui inițiale au fost găsite în 1968 în zid, pe cărămizi, cu monogramă).

   Printre slujitorii Bisericii Ortodoxe, de-a lungul vremii se numără şi două familii: părintele Florian Petrila (1822-1850), Nicolau Petrila (1850-1901), Ladislau Petrila (1901-1918) iată, trei generaţii din aceeaşi familie.

   O altă genealogie, familia Bragea: Georgiu Bragea (1822-1848), Georgiu Bragea-fiu (1848-1891), Georgiu Bragea, nepot (1891-1901).

   Din altă generație, numim pe Aurel Ciorogariu (1913-1917), venit de la Moroda și pe George Bradea, născut la Macea (1856).

   A terminat șase clase gimnaziale aici, apoi Preparandia și Institutul Teologic din Arad (1886), când a fost hirotonit ca preot de Episcopul Mețianu și numit ca slujitor la Milova, Macea, Seliște-Sîc, Gai.

   A slujit în Gai în perioada 1906-1916 (cf. Horia Truță).

   Numim și câțiva cântăreți de strană: Tămaș Pavel, Bodonea Marcu, Crișan Mihai, Tolan Teodor.

   Fiind vechi de sute de ani, repertoriul ilustrează o devenire iar ascultarea lui îndeamnă la închinare.

   Astăzi corul este dirijat de Valer Muler (inginer, de la casa cu numărul 501, cunoscut ca ginerele lui Dăvidoc, un bun creștin și un vrednic gospodar).

   Este dânc ancorat în viața spirituală a comunei (din 1983 face parte din Taraful Căminului cultural condus de Ioan Chișeoan, face parte din 1985 din Grupul satiric local și a cîntat în Corul bătrân dirijat de Ion Anghelina, cognomen: Puica ).

   Se consideră băștinaș din ... vinitură, cu rude la Macea, venind de la Șofronea prin căsătoria (1983) cu învățătoarea Maria Știubei.

   La Jula (cum zic măcenii, la Macea există și un toponim Drumu Julii, care era Drumul Grofiței cf. Gheorghe Crețu) Corul Bisericii Ortodoxe a fost însoțit notoriu de preotul paroh Gheorghe Morar (n. 29 septembrie 1962) care slujește aici din 20 mai 1990 (și care a slujit cu har această călătorie).

   Să nu uităm de un alt fost dirijor și animator cultural, Ioan Chișeoan, inițiator al Tarafului local (format din băndași pricepuți).                                                                            

Concluzii:

   Macea este o comună multietnică și multiconfesională.

   Și celelalte biserici au/au avut corurile lor (baptiști, penticostali adventiști).

   Membri corului însoțeau (uneori) alte practici ancestrale din sat: corindatul cu banda, udatul de Sînjorz, grătulatul de Sîntiion ș.a.

   Numim și alți coriști de peste ani: Tolan Traian, Cazan Petru, Mercea Ioan, Şiclovan Ilie, Ioan Chișeoan, Creţu Gheorghe, Viorel a lu' Bou.

   Putem afirma, fără reținere, că timpul prin biserică și cor, au străbătut implacabil curgerea unor vremuri, numărate în veac și nesupuneri.

   Sub oblada a doi străjeri ai culturii române, în Pantheonul Românilor din Ungaria s-a fost scris o nouă pagină de istorie și spiritualitate.

   Corul Bisericii Ortodoxe din comuna la existența sa de peste un veac, 130, într-o Catedrala Episcopală din vecinătate de fruntașii, prin răspunsurile liturgice din duminica lui 2 august 2026, a făcut pași mari înspre consacrare, dând un plus de solemnitate slujbei oficiate de cei doi preoți, Teodor Marc, Jula, Gheorghe Morar, Macea.

   Considerăm că, însoțind Corul Bisericii Ortodoxe din comuna Macea, am răsplătit o jertfă, a unor înaintași români și am oferit prinosul nostru celor ce au umplut spațiul Catedralei Episcopale Sânnicoară, într-o duminică de Gustar când a nins cu lacrimi de jertfelnicie.

   Nu știm dacă a fost îndeajuns pentru o zi sau pentru totdeauna...

   Toate acestea nu ar fi putut fi săvârșite fără implicarea inginerului Cristian Vuin (a lu' Litău) care, pe lângă participarea frecventă în bunul mers al acestui cor la ceas aniversar, are și alte afinități pe raza comunei: deține o Casă Etnografică și face parte din Grupul satiric local. Dar, pe lângă acestea, aduce un sprijin filantropic celor care îi cer, numai că lucrurile mari, noi, le facem în tăcere.

   Mulțumim pentru învrednicire și purtare de grijă părintelui paroh Teodor Marc pentru însuflețire și primire.

   Când scriem aceste rânduri, peste  ninsoarea caldă de acasă s-a așternut o altă limpezire, iar luna, agățată între pomii ce străjuiau ulițele, ne privea, așa cu a ei strălucire, ne sprijineam în razele ei, să nu picăm din mreaja unui drum de acasă.

   Și...va mai ninge ...ninge... mult peste acest Pelerinaj spiritual, pe care îl dedicăm unei memorii nestinse ale părinților și străbunilor cu nume de Ranta (adăstați aici din satul Herța de Sălaj).

   În marja acestei deplasări ecumenice, am remarcat persoane care au calități de azi locali și nu numai: Ioan Chișeoan, Valer Muler, Cristian Vuin, Florica Mureșan, dr. Augustin Mureșan, alte personalități locale sau din lumea academică arădeană (precum și alți cărturari locali care au ținut să fie prezenți la evenimentul duminical de ceremonial).

   La Jula am serbat nu doar Corul ci și Omul, martor și icoană vie a slujirii sale într-un Locaș de-nchinare, Catedrala Episcopală din Jula, care a devenit un veritabil spațiu de dialog sacru între două comuniuni emulative.

   Deși suntem obișnuiți cu scrisul, prin natura profesiei, când vine vorba de acasă, vin emoții și creionul nu prea se lasă..

Hrisov aniversar  cu înmânare (pentru Catedrala Episcopală Jula, pentru P.S Episcop Siluan, pentru Biserica Ortodoxă Macea, Primăria Macea, Corul mixt al Bisericii Ortodoxe) a fost momentul de prinos și de închinare pentru tot ce s-a fost duminical, săvârșit.

   Părtășia de final (între frați români) a vestit Sărbătoarea SântăMăriei Mari dar și o punte înspre alte întâlniri între cele două biserici și slujbașii lor.

   Și totuși...

   Sunt zile care trec și zile care rămân...și, credem, că la Jula, am răspuns și noi, unei dorinți mai vechi a părintelui preot Teodor Marc,care,spunea cândva: Să ne ferim de izolare ...

A consemnat, Florica R. Cândea, fiică a satului Macea, membru UZPR Filiala Arad

Foto selectiv imagologie: Mircea Octavian Boran (președintele Foto Club Arad)