„Statul își vinde companiile”?
Se rostogolește din nou, cu o obstinație, aceeași manipulare grosieră: „statul își vinde companiile”, „ni se fură resursele”, „pierdem suveranitatea”.
Serios?
Ceea ce nu vi se spune, pentru că ar demonta instant această retorică, este un fapt elementar: listarea unor companii precum Hidroelectrica (care este deja listată parțial), CEC, etc. nu înseamnă că „le ia cineva”, ci că ele devin accesibile tuturor.
Adică și ție.
Da, exact ție, cetățeanului obișnuit!
Omul de rând, invocat în mod ipocrit în toate discursurile populiste, dar ținut departe de orice mecanism real de acumulare de capital.
Pe piața de capital nu intră doar „străinii”, cum se insinuează cu rea-credință.
Intră oricine are un cont de tranzacționare și un minim de inteligență economică.
Și noi românii.
Intră oameni care vor să investească, să câștige, să participe la această "economie națională".
Sau poate asta deranjează?
Poate problema reală nu este că „statul pierde”, ci că cetățeanul începe, în sfârșit, să câștige.
Pentru că într-o economie matură, profitul nu este monopol de stat, ci oportunitate distribuită. Iar transparența impusă de bursă nu este o slăbiciune, este o amenințare directă pentru cei obișnuiți să opereze în opacitate, în umbră.
Adevărul este incomod: listarea la bursă înseamnă reguli, audit, responsabilitate și acces public. Exact opusul zonelor gri în care s-au scurs prea multe resurse în ultimele decenii.
Dar e mai simplu să strigi „se vinde țara” decât să explici oamenilor că pot deveni acționari.
Mult mai simplu să întreții frica decât să încurajezi responsabilitatea.
Întrebarea nu este dacă aceste companii trebuie listate.
Întrebarea este: de ce vă este atât de teamă ca românii să devină, în sfârșit, parte din ele, la profitul sau pierderea lor?






















