România nu duce lipsă de conversații despre inteligența artificială. Duce lipsă de folosire reală, organizată și productivă a acestei tehnologii. AI-ul este deja prezent în aplicații, companii, administrație, comunicare, educație și în multe activități de zi cu zi. Uneori se vede clar, alteori funcționează discret, în instrumente folosite la birou, în platforme digitale sau în procese interne. Tocmai de aceea, discuția despre AI Act nu ar trebui tratată doar ca o nouă temă legislativă venită de la Bruxelles, mai degrabă ca un test pentru felul în care România înțelege următoarea etapă a economiei digitale.

Pentru Europa, momentul este important. Prin AI Act, Uniunea Europeană încearcă să pună reguli într-o zonă care a crescut foarte repede și care începe să influențeze economia, administrația, educația, media și serviciile publice. Pentru România, însă, întrebarea reală este ce rol vrem să avem într-o economie în care inteligența artificială va conta tot mai mult. Putem rămâne o piață care folosește aplicații create în alte părți sau putem folosi această etapă pentru a construi produse, competențe, proiecte și investiții locale. Diferența dintre aceste două variante va conta enorm în următorii ani.

Datele arată că România pornește cu un decalaj clar. Potrivit Eurostat, în 2025 aproape 20% dintre companiile din Uniunea Europeană foloseau tehnologii AI. România era la doar 5,21%, cel mai scăzut nivel din UE. Această cifră taie din entuziasmul discursurilor generale. Vorbim mult despre AI, dar economia românească îl folosește încă puțin. Avem interes, avem specialiști, avem firme care experimentează, dar adopția largă și matură rămâne redusă.

Aici apare efectul important al AI Act. Noile reguli europene pot fi văzute ca o povară birocratică, dar pot funcționa și ca o presiune de maturizare. Ele obligă firmele și instituțiile să trateze AI-ul mai serios, nu ca pe o jucărie digitală sau ca pe o scurtătură de moment. În multe organizații din România, folosirea AI-ului este încă improvizată: un angajat îl folosește pentru e-mailuri, o echipă îl folosește pentru texte, o agenție îl folosește pentru conținut, o firmă îl testează în relația cu clienții. De multe ori, nu există reguli interne clare, verificare sau o delimitare între ce poate fi automatizat și ce trebuie controlat de oameni.

Pe termen scurt, această abordare pare rapidă și comodă. Pe termen lung, devine vulnerabilă. AI Act transmite un mesaj simplu: inteligența artificială poate fi folosită, dar nu oricum. Când AI-ul ajunge să influențeze decizii, date, servicii sau oameni, responsabilitatea nu mai poate fi împinsă în fundal. Pentru România, acest mesaj poate fi util. Nu avem nevoie doar de mai multă tehnologie. Avem nevoie de mai multă disciplină digitală, de procese mai clare și de companii care înțeleg unde AI-ul aduce valoare reală.

Adevărata valoare a inteligenței artificiale nu stă în câteva texte generate mai rapid sau în imagini create pentru social media. Acestea pot ajuta, dar nu schimbă fundamental o economie. Valoarea apare când AI-ul intră în procese reale: agricultură, sănătate, energie, administrație, educație, producție, logistică, servicii financiare, relația cu cetățenii. Acolo AI-ul poate reduce timp, costuri și blocaje. Acolo poate ajuta firmele să ia decizii mai bune. Acolo poate face instituțiile mai eficiente. Acolo apare diferența dintre o țară care consumă tehnologie și una care produce valoare cu ajutorul ei.
 

Învață să folosești mai eficient inteligența artificială!
 

România are nevoie exact de această trecere. Am mizat mult pe talentul tehnic individual. Avem programatori, specialiști IT, freelanceri, companii de servicii și oameni capabili să lucreze cu tehnologie avansată. Dar o economie nu devine competitivă în AI doar pentru că are oameni buni în IT. Devine competitivă atunci când acești oameni sunt conectați la produse, instituții, companii și proiecte care rezolvă probleme reale. Fără această legătură, talentul rămâne fragmentat, iar tehnologia rămâne mai degrabă consumată decât transformată în avantaj economic.

În același timp, Europa nu face doar reguli. Investește în infrastructură AI, centre de calcul, programe de sprijin și rețele care ar trebui să ajute companiile, startupurile și cercetarea. România este inclusă în această direcție prin RO AI Factory, parte a rețelei europene de AI Factories. Pentru piața locală, aceasta poate fi o oportunitate importantă. Nu va rezolva totul peste noapte, dar poate oferi acces la resurse, expertiză și infrastructură pe care multe firme românești nu le-ar putea obține singure.

Diferența este esențială. Una este să folosim aplicații AI create de companii globale. Altceva este să dezvoltăm soluții AI pentru probleme locale, regionale sau europene. Prima variantă ne ține în rolul de utilizatori. A doua ne poate muta în rolul de jucători reali ai noii economii digitale. România are suficiente domenii în care AI-ul poate conta: agricultură, administrație, sănătate, educație, industrie, servicii, transport, energie. În toate aceste zone există blocaje, costuri, întârzieri și procese care pot fi îmbunătățite prin tehnologie.

Aceste rezultate nu apar doar prin entuziasm. Apar prin proiecte bine gândite, date bune, oameni pregătiți și instituții care știu ce vor să obțină. De aceea, AI Act poate avea un rol mai important decât pare. Nu doar pune limite. Ridică standardul. O companie care vrea să vândă o soluție AI într-o piață europeană va avea nevoie de încredere. Va trebui să arate că produsul este util, sigur, verificabil și responsabil. Pentru startupurile românești, acest lucru poate deveni un avantaj dacă produsele sunt construite de la început cu atenție la reguli, date și impact.

Există însă și riscul opus. România poate rămâne blocată în zona de consum. Putem folosi aplicații create de alții, putem vorbi despre AI în conferințe, putem experimenta punctual în companii, fără să construim o direcție coerentă. Acesta este riscul cel mai mare: nu că AI Act ne va opri, doar că nu vom avea suficientă ambiție să folosim contextul în favoarea noastră. România nu pierde cursa AI pentru că Europa pune reguli. O poate pierde dacă tratează AI-ul ca pe un trend, nu ca pe o infrastructură economică.

Europa se mișcă în două direcții în același timp: reglementează și investește. Pune reguli, dar construiește și infrastructură. Cere responsabilitate, dar încearcă să sprijine dezvoltarea unei piețe AI europene. România trebuie să intre în această mișcare cu mai mult decât declarații. Are nevoie de firme care înțeleg concret unde AI-ul aduce valoare, de instituții care folosesc tehnologia pentru servicii mai bune, de universități conectate la proiecte aplicate, de startupuri care rezolvă probleme reale și de investiții care urmăresc produse, nu doar prezentări.

AI Act poate părea, la prima vedere, încă o complicație europeană. Dar pentru România poate fi și un moment de clarificare. Ne obligă să trecem de la folosirea grăbită a instrumentelor AI la o întrebare mai importantă: unde poate produce inteligența artificială valoare reală pentru economie, instituții și oameni?

România va folosi inteligența artificială oricum. Întrebarea este dacă o va folosi târziu, fragmentat și dependent de soluții create în alte părți sau dacă va reuși să intre mai serios în economia care se construiește în jurul acestei tehnologii.

Europa reglementează AI-ul și investește în infrastructura lui. România are șansa să recupereze, dar nu prin discursuri despre viitor, doar și prin proiecte utile, competențe solide și decizii luate la timp. În noua economie digitală, rolul nu se primește automat. Se construiește.