-6°C
Reflexie metodologică în învățământul pentru educație timpurie
Azi, în cadrul unei sesiune de comunicări și analiză metodico-științifică în învățământul pentru educație timpurie, a fost dezbătută tema Mentoratului reflexiv și nevoia mentoratului pe tot parcursul vieții. Au participat cadre didactice cu atribuții diverse, respectiv directori de grădinițe de stat și private, metodiști, coordonatori de practică pedagogică, formatori, mentori, etc. și au ajuns la concluzia că: mentoratul reflexiv este mai mult decât „sfaturi de la seniori”. Au fost prezentate materiale cu teme specifice: ”Mentoratul prin învățarea reflexivă și coachingul educațional ca metodă de dezvoltare”, ”Implementarea unui program de mentorat pentru cadrele didactice debutante în învățământul pentru educație timpurie”.
Cariera didactică nu mai este de mult doar despre a preda o materie; este un maraton emoțional și social pentru care băncile facultății nu te pregătesc pe deplin. În acest peisaj complex, mentoratul pedagogic încetează să mai fie un lux teoretic și devine o necesitate de supraviețuire profesională.
Intrarea în sistemul de învățământ seamănă, pentru mulți debutanți, cu o aruncare în ape învolburate fără vestă de salvare. Provocările sunt imediate și multidimensionale: de la gestionarea unor generații de elevi hiper-conectați tehnologic, până la negocierea delicată a relației cu părinții și hățișul administrativ al sistemului.
Doamna prof. univ dr. habil Alina Roman a menționat: „Cea mai mare provocare a începutului de drum nu este lipsa informației, ci izolarea. Odată ce ușa clasei s-a închis, tânărul profesor rămâne singur cu dilemele sale: „Cum gestionez acest conflict?”, „De ce nu a funcționat metoda X?”, „Cum îmi gestionez propriul stres?”. Fără un mecanism de sprijin, entuziasmul inițial se transformă rapid în epuizare (burnout) sau, mai grav, în părăsirea sistemului. Aici intervine nevoia de mentorat pedagogic de tip reflexiv. Nu vorbim despre un control rigid sau despre „rețete magice” oferite de colegii cu experiență. Mentoratul autentic este un parteneriat bazat pe dialog, unde mentorul acționează ca o oglindă. Dacă vrem profesori motivați și bine pregătiți pentru „Next Gen Teachers”, trebuie să investim în cultura mentoratului.”
„Concluzia este simplă: Un profesor care beneficiază de ghidaj reflexiv va crea, la rândul său, un mediu de învățare mai sănătos pentru elevii săi. Cariera didactică este o profesie a relațiilor umane. Pentru ca un profesor să poată modela caractere, are nevoie, la rândul lui, de un model care să-l asculte, să-l provoace și să-l susțină. Mentoratul nu este despre a forma „copii” ale vechilor profesori, ci despre a oferi rădăcini noilor generații pentru ca acestea să poată prinde aripi proprii. Pe scurt: Mentorul nu îți spune ce să faci, ci te ajută să înțelegi ce ai făcut, de ce a funcționat și cum poți evolua.”- a afirmat prof. drd. Mariana Tipei.
