-6°C
Jucătorul
P(r)oza zilei: Jucătorul
- prietenului meu, Ioan Loghin
De când se ştia a fost înrobit de patima jocului. A jucat pe nasturi, pe timbre, pe chibrituri, pe bani şi pe aur. A jucat toate jocurile din lume şi a pariat la toate luptele, cursele, ruletele, păcănelele, bursele şi întrecerile posibile. Pentru a-şi face rost de banii necesari viciului, nu s-a dat în lături de la nimic: a minţit, a furat, a vândut droguri, s-a prostituat, a ucis.
Tocmai de aceea se află acum, aici. Şi, ironie a sorţii, este nevoit să privească de la înălţimea experienţei sale, cum jos, sub el, mai mulţi soldaţi joacă zaruri pe o cămaşă. Îl mănâncă palmele de dorinţa fierbinte de-a freca şi el oasele dar, din motive obiective, nu-şi poate mişca mâinile. Iar tovarăşul lui de suferinţe şi fărădelegi n-are altceva mai bun de făcut acum, în ultimul ceas, decât să îşi pună mintea cu ciudatul din partea stângă, care pretinde, nici mai mult nici mai puţin, decât că el este aşteptatul Mesia, Cristosul!
Şi atunci lui, jucător incurabil, o uluitoare idee îi străfulgeră sub căpățână: Dar dacă? Probabilitatea ca acela să susţină, totuşi, adevărul, era de 50%. Or, niciodată, în jocurile şi pariurile sale, nu a avut o şansă de reuşită aşa de mare.
Așa că, uzând de dreptul ultimei dorinţe a unui condamnat la moarte, îi rugă pe soldaţi să pună zarurile pe un burete şi cu o trestie să i le ridice până la gură. Le luă apoi cu buzele, le amestecă printre dinţi cu limba şi le scuipă pe masa verde a destinului astfel:
- Isuse, când vei fi în Împărăţia Cerurilor, aminteşte-ţi şi de mine, păcătosul!
P(r)ozeur: Vasile Zărăndan
P.S. Mai departe, imaginați-vă şi singuri, ce mutră a făcut Dismas – hoţul intrat în istorie cu porecla de „Tâlharul cel Bun” – când, peste câteva ore, se trezea în holul de la recepţia Hotelului Raiului, în faţa Sfântului Petru, care-i zornăia în urechi cheile şi-l apostrofa hâtru:
- Ortace, ai dat lovitura!
(Poză concepută împreună cvu GPTuța)
