Cu STUDENTA CRIMINALĂ sub luminile rampei

scris de Vasile Zărăndan • 02 Apr 2018 • 1 Comentarii

Recent, sala mare a Teatrului Clasic Ioan Slavici a găzduit spectacolul lansării romanului polițist ”Studenta criminală”, scris cu mână sigură (dacă e să dăm crezare prezentatorilor) de către jurnalista Eugenia Crainic, actualmente purtător de cuvânt la Prefecturii Aradului. Spun spectacol, deoarece autoarera a reușit să umple atât sala mare, cât și lojele teatrului, încât la un moment dat pompierul de serviciu a fost efectiv obligat să oprească intrarea doritorilor în clădirea teatrului. (Lucru care nu se întâmlă la multe dintre spectacolele venerabilei instituții).

În plus, Eugenia a blindat scândura scenei cu poetul Vasile Dan, președintele Filialei Arad a Uniunii Scriitorilor, cu prozatorul Radu Țuculescu, poetul Ioan Matiuț, realizatorul TV Lazăr Faur, actrița Oltea Blaga și doctorița Otilia Țigănaș, iar ca maestru de ceremonii l-a adus tocmai de la Cluj pe specialistul în comunicare Andrei Țigănaș.

Spațiul ne limitează să redăm din ce s-a spus despre carte și autoare, dar și așa cred că lumea își va putea face o primă părere, până ce vom reuși să achiziționăm și să citim romanul, care a trecut ca pâinea caldă în librăriile arădene, iar editura Mirador s-a văzut nevoită să comande o suplimentare de tiraj. Care ni s-a promis că va ajunge zilele acestea cu siguranță pe tejghele.

Poetul Vasile Dan: ”Eu vă spun că am citit cartea pe tren, în una dintre cele mai antipatice și (cel puțin pentru mine) nedorite călătorii dintre Arad și București, 606 km drum de fier, noaptea! Și această carte mi-a salvat aproape jumătate din călătorie. Am citit-o de la început până la pagina 228 (care o încheie), dacă îmi aduc bine aminte și acest lucru spune foarte mult, fiindcă eram și foarte obosit și tentat să sting lumina. N-am stins lumina, ci am terminat cartea. Acuma, există o dificultate reală să comentezi o carte polițistă. Este precum ți s-ar oferi cuvintele încrucișate dezlegate deja, și atunci tu ce să faci? Să confirmi eventual soluțiile. Sau, o carte polițistă este o ecuație cu mai multe necunoscute, în care plăcerea (nu mică) este să descoperi, rând pe rând, toate necunoscutele, toate soluțiile. Ce am remarcat eu? Am remarcat că, pornind de la un eveniment real, Eugenia Crainic reușește să facă o arhitectură personală. Și să încurce ițele în așa fel, încât să te pună la treabă. Să te pună să gândești, să te pună să presupui, să te pună să alegi tu însuți soluțiile cu care te provoacă cartea. Această carte are și o seducție mai particulară pentru noi toți cei de față. În sensul că ea se întâmplă și acum, în zilele noastre și aici, respectiv în Tilișoara și Arad”.

Prozatorul Radu Țuculescu: ”Am avut privilegiul de a citi cartera în manuscris (...) Dar de ce ne aflăm noi pe o scenă?! Pentru că este un teatru, pentru că avem un regizor, pentrru că avem o orchestră și avem un dirijor. Pentru că aceeași piesă o pune un regizor prost în scenă și aceeași piesă o pune un regizor genial. Aceeași simfonie de Beethoven ixulescu sau Țuculescu o dirijează prost iar Celibidache o dirijează genial. Aici avem ceva similar după părerea mea. Este un subiect gata cunoscut! Și atunci m-am întrebat că ce-o să facă Eugenia din acest subiect pe care-l știm, s-a mediatizat și totuși, iată că nu-l știm, căci regizoarea și dirijoarea Eugenia Crainic a știut să ne ofere ceva absolut nou. Deci, ceea ce reușeșete ea cu această carte este extraordinar, dincolo de cele spuse foarte bine de Vasile Dan”.

Vasile Zărăndan