Ce au în comun pictorița arădeană Elena Boțan, ministrul Daia și sparanghelul

scris de Vasile Zărăndan • 15 Apr 2019 • 0 Comentarii

În acest weekend capricios de aprilie pictorița arădeană Elena Boțan și-a vernisat la Galeria ALFA tradiționala expoziție de pictură și icoane pe sticlă cu tematică pascală. Cu aceeași delicatețe feninină dintotdeauna cucernica pictoriță a surprins pe pânză, lemn, sticlă și alte materiale neconvenționale momente sugestive din patimile Mântuitorului.

Expoziția poate fi vizitată până la sfârșitul acestei luni iar eventualii cumpărători cred că ar face o achiziție infinit mai profitabilă material, estetic și metafizic, decât atârnându-și în sufragerii tot felul de tablouri glamuroase, cu apusuri suflate în aur și troiene burate în argint, ca în telenovelele contemporane, unde toate personajele sunt fotomodele perfecte, cu dimensiuni de vis.

Vasile de Zărand

P.S. Deschiderea expoziției a întârziat binișor deoarece toată suflarea prezentă a așteptat (zadarnic) un preot din pravoslavnica Episcopiei a Aradului, care părinte promisese că va veni și va da câteva ”cuvinte de învățătură”, dată fiind tema expoziției și sezonul vernisării ei (Postul Paștelui). N-a fost să fie, în schimb, în aceeași seară, la televizor, l-am admirat pe ministrul Daia (ca și Shakespeare, un asemenea nume se poate lipsi cu grație de orice prenume!) delirând în fața camerelor tv, asociind metafore bizare cu o spontaneitate care cu siguranță i-ar face invidioși pe toți poeții dadaiști și suprarealiști împreună. Prilejul ce a sculat din somn muza daistă a fost ”tăierea pamblicii” la o cultură de sparanghel, întinsă pe 170 de hectare și unde întreprinzătorul neamț i-a mobilizat la inedita inaugurare și pe ambasadorul Germaniei la București și pe ambasadorul român la Berlin. Nu cunosc din păcate aplombul ambasadorului Cord Meier-Klodt, dar Emiluț Hurezeanu sunt convins că l-ar fi putut doborî cu succes pe ministrul Daia, dacă s-ar fi pus problema unui turnir poeticesc între cei doi trubaduri în fața totemului SPARANGHEL!

Acuma, ținând cont de vârsta trecută binișor de 60 de ani a tuturor celor prezenți la eveniment și gândindu-mă la virtuțile legendar - afrodisiace ale sparanghelului, legumă divinizată în Germania de către bărbați și femei deopotrivă și care plantă chiar seamănă cu organul masculin în acțiune, mi-am șoptit și eu ca Baiazid (Fulgerul) ”în barbă”, că doar ființe omenești suntem cu toții și psihanaliza tot de un neamț a fost inventată ... Iar când au mai apărut și doi preoți (tot sexagenari), cu mâna stângă ținându-se de poala patrafirelor iar cu cea dreaptă stropind cu busuioc sparanghelul ce se ițise trufaș de vreo două palme printre brazde, m-a apucat brusc veselia, amintindu-mi de Ion Creangă și ”Povestea p ... oveștilor” !!!