Administrația locală nu a uitat de marele maestru Mihai Botez

scris de ARQ • 05 Oct 2017 • 0 Comentarii

Prin buna colaborare dintre administrația locală și urmașii întemeietorului judo-ului şi ju-jitsu-lui în România, Aradul va inaugura bustul omagial al celui care a fost Soke Mihai Botez, acesta fiind amplasat în Parcul Pădurice, în fața Casei de Cultură a Sindicatelor

Administrația locală nu a uitat de marele maestru Mihai Botez

Ceremonia de dezvelire este programată pe data de 8 octombrie, la ora 9:30. Clubul SEISHI BUDO, condus de Pavel Milovan a invitat o serie de maeștri din lumea artelor marțiale din țări precum Nepal, SUA, Ucraina, Rusia, Ucraina, Ungaria și Bosnia și Herțegovina.

Pasionat de gimnastică şi lupte încă de la vîrsta de 9 ani, Botez a avut parte de efervescenţa perioadei interbelice: născut la Oradea în 1922, dintr-o familie cu rădăcini evreieşti, puştiul s-a înscris la clubul sportiv Maccabi Oradea.

Salt peste un jeep american, în lagăr

La începutul celui de-al Doilea Război Mondial, Mihai Botez avea 17 ani. A ajuns în cele din urmă prizonieri al americanilor, într-un lagăr lîngă Chalon, în Franţa. Profesorul Chirilă îşi aminteşte: "Îmi povestea că americanii organizau tot felul de cursuri pentru prizoneri, sperînd să evite tensiunea din lagăr: croitorie, gătit, arte plastice. Maestrul a vrut să participe la cursurile sportive, dar iniţial, nu ştiu de ce, nu a fost acceptat"

Ca să impresioneze ofiţerii cu pregătirea şi cu calităţile lui, Botez a făcut un pariu inedit, pe o ladă de ciocolată: "A vrut să braveze şi, cînd un camion militar a trecut în viteză, s-a postat lîngă el, a efectuat un salt incredibil de greu, o sărituă a tigrului parcă, şi a aterizat dincolo de vehicul, în picioare!", reconstituie maestrul Marinescu scena. Trei ofiţeri, un german, un italian şi un japonez, au înţeles potenţialul lui "Micael" şi l-au luat discipol în artele marţiale. Începea o epopee.

Un pionier al artelor marţiale la noi

După război, îndrăgostit iremediabil de judo, Botez a mai stat un an la Oradea, apoi s-a mutat la Arad. În 1948 devine campion naţional absolut la gimnastică, iar în 1952 intră în primii 10 gimnaşti ai lumii la Jocurile Olimpice din Finlanda. În suflet, gimnastica era doar o etapă, aproape de final, către desăvîrşirea ca judokan.

A lăsat cu limbă de moarte să fie îngropat în kimono, învelit mai întîi cu partea stîngă a veşmîntului şi apoi acoperit cu cea dreaptă: unicul moment din viaţa unui mare judoka în care ritualul e inversat.