De Ziua Copilului un băiat trage cu sete din pungă

scris de Vasile Zărăndan • 02 Jun 2019 • 3 Comentarii

P(r)oza zilei: De Ziua Copilului un băiat trage cu sete din pungă !

Înainte de a învinui pe cineva pentru soarta acestui copil (în afară de Soartă însăși!), imaginați-vă că doar cu trei luni de zile în urmă el ar fi putut fi un băiețel de doar patru-cinci ani, ce ar fi putut locui în cartierul arădean Aurel Vlaicu și într-o neagră zi de marți ar fi văzut cu ochi îngroziți cum tatăl lui bagă de 10 ori cuțitul în mama lui, apoi tatăl se aruncă pe geam de la etajul IV al blocului în care locuiau. Disperat, copilul ar fi tot bătut cu pumnii tremurând în ușa apartamentului, până ce ar fi venit vecinii, ar fi constatat grozăvia și ar fi sunat la 112. Mai departe, amănuntele tragediei s-ar fi putut citi a doua zi în presa locală!

Acum, vă rog să vă imaginați că în creierul acestui copil (ca în orice creier omenesc), sunt miliarde de neuroni legați între ei prin și mai multe miliarde de fire (sinapse) extrem de subțiri, prin care fire trece curent electric iar ele sunt neizolate.

Ei bine, în momentul în care băiețelul a văzut cu ochii lui tragedia descrisă mai sus, în creierul lui o mulțime de fire (sinapse neuronale) s-au lipit între ele, provocând scurt-circuite și scurgeri energetice, receptate în sufletul copilului ca un sentiment de groază terifiantă, o frică pustiitoare, de care nu va mai scăpa toată viața. Căci, tot timpul acele scurt-circuite vor fi active și el (copilul, adolescentul, tânărul, maturul, bătrânul) va simți zi și noapte acea frică, acea groază, acea traumă psihică!

Însă, într-o seară miraculoasă, într-un cerc de prieteni intimi, unde mă voi afla și eu și tu, cititorule și acel băiat bătut de soartă, ne vom ”prosti” puțin cu toții și, din curiozitate ori teribilism, vom bea câteva pahare de alcool, sau vom trage pe nas niște ”pulbere”, sau, de ce nu, vom inhala de câteva ori din acea blestemată pungă cu aurolac?!

Tu și cu mine ne vom simți câteva ore euforici, poate ne va durea puțin capul a doua zi și asta va fi tot!

În schimb, acel băiat, pe lângă euforia simțită și de noi, va mai experimenta și altceva. Pentru prima dată în viața lui, el va fi fericit. Căci se va fi petrecut o minune, care i-a suprimat lui frica aceea, groaza, spaima simțită de el zi de zi, ceas de ceas.

Numai că, după ce a trecut efectul euforic băuturii sau al substanțelor inhalate, tu, cititorule și cu mine ne vom simți cel mult mahmuri. Pe când în pieptul acelui băiat se va cuibări din nou frica, groaza, spaima și angoasa. Căci scurt-circuitele din creierul lui, adormite pe moment, se fac din nou simțite! Și atunci el va încerca prin orice mijloace să-și procure din nou licoarea magică, substanța miraculoasă ce-i poate suspenda (măcar temporar) suferința! Și poate fi cineva acuzat pentru asta?!

Există pe lumea aceasta medici, ce pot vindeca aceste dependențe? Posibil. Eu însă cunosc cu siguranță unul: Isus Cristos!

P(r)ozeur: Vasile de Zărand